Din patru in patru ani revine in actualitate teoria raului mai mic. La inceputul anilor 90, in multe cercuri intelectuale circula teoria maniheista pseudointelectuala a alegerii intre Binele si Raul din politica romaneasca (prin sustinerea acelei teorii, respectivele cercuri deveneau pseudointelectuale).

Pentru cercurile "intelectuale" comuniste, criptocomuniste si feseniste, Binele Absolut era reprezentat de Ion Iliescu, Frontul Salvarii Nationale, guvernul lui Petre Roman etc., iar Raul Absolut de catre partidele istorice, Gds, revista "22", organizatiile militante ale societatii civile (precum Alianta Civica, AFDPR) etc. Pentru cercurile "intelectuale" democratice, liberale, conservatoare, Raul Absolut era reprezentat de Ion Iliescu, FSN, guvernul Roman, iar Binele Absolut de Conventia Democratica din Romania (care reunea mai multe dintre organizatiile enumerate mai sus), candidatul acesteia la Presedintia Romaniei (Emil Constantinescu) etc. Lupta politica se reducea la confruntarea dintre "putere" si "opozitie", fiind uneori atat de dura, incat amintea de "lupta de clasa", teza prin care marxist-leninistii, stalinistii, maoistii si comunistii romani interpretau lumea. Pentru Iliescu, partidele conduse de Corneliu Coposu, Radu Campeanu si Sergiu Cunescu (PNTCD, PNL, PSDR) erau "dusmanii de clasa", exact ca pe vremea cand sovieticii au transformat Romania intr-o colonie comunista. Continuarea acestei mentalitati in postcomunism a distrus exact momentele cele mai importante ale schimbarii regimului politic si tranzitiei catre capitalism, adica momentele de inceput. In replica, pentru oamenii lui Coposu si ai Conventiei Democratice, nu se accepta nici macar cu titlu de ipoteza ideea coalitiei politice. Timpul le rezolva pe toate. Dupa caderea guvernului Roman si ruperea in doua a Fsn au rezultat componentele politice FDSN (PSRD, PSD) si PD. Cand asa-zisul