Cei care au avut ocazia sa-i vada pe scena Cerbului de Aur de la Brasov, unde au fost rasplatiti cu locul intai, spun ca l-au meritat pe deplin - o trupa tanara, bine sudata, alcatuita din muzicieni profesionisti. Singurii care n-au crezut in vreo sansa au fost chiar ei, premiantii, care in seara Galelor au urcat pe scena fara instrumente. Asa se face ca in locul recitalului asteptat, Luiza Zan, solista formatiei, a cantat o melodie oarecare. Dar cu o voce de exceptie! Dar cine sunt ei, de fapt?
"Suntem artisti de scena mare,
acolo ne simtim acasa"
Luiza: - Am inceput sa cant muzica populara. La patru ani, luam deja primul premiu. Apoi, am trecut treptat la muzica clasica si, de 9-10 ani, cant jazz. Am studiat si putin pian cu un profesor particular, apoi am intrat la Scoala de Arta, la sectia de pictura, pe care insa nu am mai urmat-o, pentru ca m-am mutat la Piatra Neamt, unde am facut Liceul de Muzica. Dupa aceea, am plecat la Iasi, la Conservator. De pictat, nu mai pictez. Am renuntat treptat la acest hobby, pentru ca nu consider ca am mare talent. Oricum, in familia noastra este cine sa duca si aceasta pasiune mai departe. Doi dintre fratii mei studiaza artele plastice.
Jimmy: - Tot de mic am inceput si eu sa cant, si nu e de mirare ca treptele pe care le-am parcurs sunt cam aceleasi: Scoala de Muzica, Liceul de Muzica, Conservatorul. Am invatat mai multe instrumente: vioara, pian, percutie, chitara. Cant si cu vocea. Doar instrumentele de suflat nu m-au atras, desi, culmea, tatal meu este instrumentist suflator. Iar la chitara electrica am ajuns sa cant pe cand eram tobosar, fiindca nu exista nici un chitarist. Asa ca m-am enervat si m-am apucat eu sa invat.
- Cine v-a indrumat spre muzica? Ati mostenit talentul din familie?
Luiza: - Oricat ar suna de rasuflat, eu simt ca m-am nascut pentru asta. E clar ca la 4 ani nu
