In ultima decada a lui octombrie, sprijinit printre altii de Ministerul Culturii, de Ambasada Israelului, de British Council, Teatrul National din Iasi a reusit sa puna in opera pentru a treia oara Festivalul International de Teatru „Avram Goldfaden“, extinzindu-si pariul de la initialul interes fata de teatrul de expresie idis, la spiritualitatea evreiasca in general. Proiectul pe care, acum trei ani, Ioan Holban – directorul teatrului iesean – l-a propus intr-o logica si istorica, si civilizatorie a ajuns anul acesta, rapid si sigur, la o eleganta maturitate, cuprinzind un documentar despre Goldfaden, muzica klezmer, conferinte de presa si spectacole din dreapta si stinga Prutului, alaturi de cele din Israel, Statele Unite si Marea Britanie. Ar fi de dorit, la viitoarele editii, sa nu lipseasca din foaierul teatrului cartea in idis, ivrit si, desigur, traducerile in romana, muzica evreiasca, de toate genurile, pe varii suporturi, si, neaparat, unul sau doua colocvii despre spiritualitatea israelita, de felul celor care au avut loc acum un an la universitatea ieseana.

Documentul ca spectacol

Mostenirea lui Goldfaden este filmul, produs de Total TV in regia lui Radu Gabrea, cu care a fost deschis festivalul, oferindu-i subtil platforma teoretica si justificarea diacronica. Fiindca, dupa ce cautase poezia prin Odessa si Sankt Petersburg, cind sosea la Iasi in urma cu 126 de ani, Avram Goldfaden nu avea nici un chef sa predice in pustiu. Chipul de pe afis, cu mustatile-i de muschetar si privirea ironic-amicala de dincolo de lentilele rotunde, e al unui cautator care stie ce are de gind sa-i ceara vietii. In Iasiul locuit la vremea aceea de o populatie evreiasca de peste 50%, i-a cerut dreptul la teatru in limba idis (din care, daca scoti umorul, vorba lui Radu Mihaileanu, dai de germana), si asa a aparut cel dintii din lume, la vestitu