POPASURI MONAHALE SIMONA LAZAR
Monahul Ignatie Grecu masoara curgerea anilor cu bataia de inima a poeziei Stam pe cerdac asteptand venirea Monahului Ignatie Grecu. La Cernica, lumina e blanda, ca o apa de aur, si - nu stiu cum, poate pentru ca suntem dupa slujba de duminica si ultimele ceasuri le-am petrecut in biserica, ascultand cantarile bizantine - pare ca e si mai cald aici, intre zidurile manastirii, decat dincolo de poarta, unde gerul a inceput sa muste. Dintre sirurile de credinciosi, unul dintre calugari se desprinde, inaintand cu pasul iute spre noi. Chipul atat de tanar, cu acelasi zambet senin pe care il stiu de ani in sir, imi starneste, ca de fiecare data, o scurta uimire: da, peste Monahul Ignatie - Iordan Grecu pe numele de mirean, candva, cand era profesor intr-una dintre scolile de prin preajma Bucurestilor - anii curg fara sa lase urme.
"Am aproape 20 de ani de calugarie si mi-am dat seama ca trebuie sa ma multumesc cu putin. Acest lucru iti aduce pace si liniste", ne spune imediat ce intram in incaperea din fata a chiliei unde isi citeste cartile - cartile de rugaciune, dar si pe cele de literatura ori de filosofie, caci parintele are o neistovita dorinta de a citi si de a cunoaste - si locul unde, banuim noi, isi scrie cartile de poezie.
POEZIE. "Exista poezie in mesajul biblic?" "Exista peste tot. Trebuie doar sa avem ochi sa o vedem. Biblia e un poem urias. Cand deschid Sfanta Scriptura eu am impresia ca intru intr-o gradina si merg pe o pajiste pe care a trecut Dumnezeu si a ramas numai o adiere in urma Lui. Acea adiere si acea urma o vad eu⦠Se spune ca Adam, cand a fost izgonit din Rai a plans o suta de ani, nu pentru ca a fost izgonit, ci pentru ca isi amintea de Rai. E nostalgia originilor. In Rai eu cred ca esti mereu ca un tanar indragostit, caruia nu-i trebuie nimic, nici mancare, niciâ¦"
