Un moment decisiv în receptarea poeziei române în Italia îl reprezintă recenta apariţie, la prestigioasa editură italiană Donzelli, a volumului cu traduceri din opera Anei Blandiana, intitulat Un tempo gli alberi avevano occhi.
Numele poetei române a mai apărut în peisajul editorial din Peninsulă graţie traducerilor realizate în intervalul 1987-2002 de Adriana Mitescu, Marco Cugno, Marin Mincu, Luisa Valmarin, Bruno Mazzoni şi Biancamaria Frabotta. Volumul de faţă cuprinde, între coperţile ce aduc a stampe japoneze, o antologie din opera poetică a Anei Blandiana, de la Călcâiul vulnerabil (1966) la Soarele de apoi (2000). Nu putem decât să regretăm că alcătuitorii şi traducătorii italieni ai recentei antologii nu au beneficiat de ultimul volum al poetei, Refluxul sensurilor (Editura Humanitas, 2004), care ar fi contribuit nu numai la completarea profilului spiritual al Anei Blandiana pentru cititorii italieni, dar mai ales la demonstrarea originalităţii sale în panorama poeziei europene de astăzi.
Antologia ce poartă ca titlu interesanta alegere a traducătorilor, anume poemul Cândva arborii aveau ochi din volumul Octombrie, Noiembrie, Decembrie (1972), a fost lansat în prezenţa autoarei pe 16 octombrie la Universitatea din Padova, pe 19 octombrie la Universitatea din Bari şi pe 20 octombrie la librăria Bibli din Roma. Cele trei lansări s-au constituit în evenimente de înaltă ţinută intelectuală, cu participarea unor reprezentanţi de marcă ai filologiei romanice şi ai românisticii din Italia: Corrado Bologna, Marco Cugno, Bruno Mazzoni, Alexandru Niculescu, Lorenzo Renzi, Roberto Scagno, Adriana Senatore, Luisa Valmarin.
Iubitorii şi traducătorii italieni ai poeziei Anei Blandiana sunt Biancamaria Frabotta şi Bruno Mazzoni, doi profesori universitari şi cercetători italieni care trudesc de ceva vreme la transpunerea în limba
