Se poate să fi observat că în cronica trecută vorbeam şi de filme mai vechi care au apărut la "noutăţi video/DVD"; demersul celor care le-au lansat în această formulă mi se pare lăudabil, fiindcă până acum filmele unor regizori care au făcut istorie se găseau doar pe la Institutul Francez/British Council/etc. De data asta, am fost mai mult decât plăcut surprinsă să găsesc filmul de debut al lui Scorsese la închirieri (nu e încă la vânzare) pentru preţul modic de 70000 de lei. Aşa că, iubite cetitoriule, îngăduie-mi să scriu doar despre el, DVD-ul meritând o întâmpinare cu surle şi trâmbiţe.
E imposibil să vizionezi lungmetrajul Who's That Knocking at My Door? (DVD-ul păstrează titlul original fără a oferi o variantă românească) neavând conştiinţa încărcată de alte filme ale lui Scorsese pe care le-ai mai văzut. În ceea ce mă priveşte, doar astfel îi pot ataşa filmului o etichetă: "Portret al mafiotului în tinereţe". Altfel, aş putea spune doar că e un lungmetraj de atmosferă. Pe când, urmărind paralela cu Joyce, descopăr alte similitudini, cu siguranţă, neintenţionate de regizor: epifania, pe care o experimentează şi Stephen Dedalus, şi J.R., eroul filmului lui Scorsese. Şi chiar dacă ultimul nu se confruntă cu Ignaţiu de Loyola, epifania lui e mult mai strict religioasă, mai puţin artistică, decât a personajului lui Joyce... Ca şi scriitorul irlandez, Scorsese nu are vreo apetenţă pentru cursivele naraţiuni lineare; preferă să spună povestea prin intermediul impresiilor, deci prin detalii, prin mobilitatea camerei.
Un băiat din mica Italie, Elizabeth Street (Harvey Keitel în rolul său de debut), se îndrăgosteşte de o fată (Zina Bethune); relaţia e fundamental alterată de faptul că ea mărturiseşte că a fost violată. Pentru J.R., există fete cuminţi (adică virgine) şi fete (de moravuri) uşoare; deşi, în urma confesiunii ei, prietena lui
