Evident, Ion Bogdan Lefter nu putea ocoli ,imperativul moralităţii", în care vede, pe bună dreptate, ,una din trăsăturile definitorii ale momentului literar actual". Acest imperativ i se înfăţişează bifurcat în funcţionalitatea sa, pe de o parte individualizat, derivat din datele ,axiomatice" ale conduitei creatorului, pe de alta, probînd în anume momente dificile, ,maturitatea şi exemplaritatea conştiinţei breslei". Ne găsim, remarcă exegetul, într-un astfel de moment. După ,recuperarea estetică" din jurul anului 1960 (mai curînd, să zicem 1965), concretizată nu doar în opere viabile, ci şi în reconstituirea nivelului de profesionalitate (elaborarea formei), avem sarcina decisivă a ,eradicării falsului la nivelul substanţei operei, cu implicaţii asupra profunzimii atitudinii". Altminteri zis, e ,momentul în care literatura noastră - ori mai bine spus: climatul nostru literar - are nevoie de modele morale, de modele ale demnităţii actului de a scrie". Unul din atari modele - am preciza că e principalul (în orice caz invocarea ,impactului creat de dispariţia lui Marin Preda" nu ni se pare aci tocmai fericită) - îl reprezintă, indenegabil, E. Lovinescu, veritabilă întrupare ,a intransigenţei şi a onestităţii faţă de sine şi faţă de operă". însă nu trebuie să cădem, ne avertizează dl. Lefter, într-un gen de ,admiraţie muzeală" faţă de marii critici de ieri, într-o genuflexiune continuă ce ar postula conceptul aberant al unei ,actualităţi" ne varietur. Autoritatea lor, atunci cînd se manifestă la acest mod îngheţat, anistoric, riscă a fi exclusiv formală: ,Ce au spus ei cîndva continuă să fie luat drept literă de lege, judecată definitivă, atotvalabilă, deşi, între timp, s-au mai schimbat şi reperele culturale, şi gusturile, şi tehnicile de analiză". Din care motiv criticul disjunge o ,actualitate" de gradul unu, ,pur literală", a veneraţiei mecanice care presupune