Fie că arabii au inventat cifra zero în fanatice reverii de a-şi nimici adversarii, fie că nu, cert este că de atunci încoace atât de profunde schimbări au avut loc în lume, încât un istoric cu har distributiv în domeniul periodizărilor ar putea împărţi istoria în două mari capitole, acela al zărilor enigmatice de dinaintea născocirii cifrei zero şi acela în care cu dichis ne ducem traiul, în schemele gândirii cifrei în chestiune.

Că am fi contemporani cu persoane pe care le atribuim deocamdată altor evuri, nu poate decât să le onoreze, ca şi pe noi, de altfel. Fără o marcată simpatie pentru arabi, de când aceştia au încercat să cotropească Bizanţul, ai cărui moştenitori nu doar spirituali se ştie că suntem, ba chiar cu un ruşinat sentiment de satisfacţie la reprezentarea modului în care fură ei prăjiţi pe mare când cu focul grecesc - e păcat că de atunci şi până astăzi grecii n-au mai inventat mare lucru - şi cu o mediocră plăcere pentru cele o mie şi una de nopţi ce mi s-au părut, în anii primelor lecturi, de curată insomnie, recunosc că preluarea cifrelor arabe ne-a scutit de socotelile cu cifre romane ce n-ar fi încăput pe tablă.

Pe când, în săptămânile noastre, un modest calculator de buzunar ocupând o redusă suprafaţă a mesei de lucru, şi care nu a afectat bugetul de intelectual, îmi este de tot folosul în calculele de până la douăsprezece cifre pe care obişnuit le efectuam la punerea în ordine a cheltuielilor cotidiene. Dacă mă mai gândesc că un lot de incalculabilă importanţă din operele elineşti ale antichităţii ne-au parvenit prin aceşti purtători de turban, pare timpul să descoperim o cale de înţelegere cu dânşii. Până atunci să notăm că, operând acum cu invenţii ce nu le-am aparţinut - inclusiv butonul declanşator - aceşti numiţi arabi se află pe un drum greşit, în afara oricărei concordii. Că unii tocmai din asta trăiesc, e