interviu cu Bogdan TEODORESCU

De unde s-a plecat în această campanie şi unde aţi vrut să ajungeţi? Rostul unui făcător de imagine în lumea asta nu este decît să sprijine prin mijloace tehnice şi prin mijloacele meseriei ceea ce există deja la un candidat. Aşa încît abordarea pe care dvs. o propuneţi nu este corectă, nu am plecat de undeva şi am ajuns altundeva, ci pur şi simplu am ambalat într-o formă electorală un personaj politic ultracunoscut în România, pe care l-am sprijinit să intre într-o haină electorală. Să explic puţin ce înseamnă asta. Se poate considera că oamenii politici au două dimensiuni: o dimensiune politică, o haină politică, care se referă la activitatea lor în spaţiul decizional, în spaţiul în care ei iau hotărîri pe care, într-un fel sau altul, societatea le urmează. Şi este haina electorală, o proiecţie, dacă vreţi, în două dimensiuni a unei imagini politice care este în trei dimensiuni şi care se referă exclusiv la zona imagologică. Astfel încît spaţiul electoral, de care vorbim şi în care lucrăm, înseamnă doar o proiecţie a unei realităţi existente. Atunci, ce a adus nou acest Adrian Năstase electoral faţă de Adrian Năstase cel de dinainte de campanie? În primul rînd, noutatea foarte mare este dimensiunea prezidenţială. Adrian Năstase a fost pînă în momentul de faţă în rolul unui preşedinte de partid şi al unui prim-ministru care înseamnă un anumit tip de construcţie politică. Rolul unui prim-ministru este să rezolve lucruri. Adrian Năstase a stat patru ani în această ipostază şi a căpătat o aprobare a muncii lui mai mare decît a căpătat orice alt prim-ministru în istoria recentă a României. Activitatea sa ca prim-ministru a fost cotată foarte sus, inclusiv de oameni care nu îl votează sau sînt împotriva partidului pe care îl reprezintă. În momentul de faţă trebuia să se transpună într-un alt model, care este modelul prezidenţial.