Băsescu sau Năstase? Europa sau Congo? Greu de zis. Duminică ne adunăm la urne. Măria-sa Poporul se va pronunţa din nou. Box populi, box dei! După alte cîteva zile de nervi şi acuzaţii de fraudă (iluminate rapid şi fără echivoc de bravul nostru BEC) vom afla numele noului preşedinte al României. Duminică seara vom întoarce pe toate feţele perspectivele rezultate din exit-poll-uri. De-o fi Năstase - cum o să funcţioneze relaţia cu Iliescu? De-o fi Băsescu - ce-o să se-ntîmple cu Iliescu? Şi, bineînţeles, celelalte fleacuri nesărate, specifice momentului - majorităţi, coaliţii, negocieri, concesii. Se vor rosti pînă la saturaţie cunoscutele mantre - tranziţie, corupţie, integrare etc. Şi teamă mi-e că discursurile triumfale (minus atacurile reciproce) ar putea fi interşanjabile pînă la virgulă. În 1995 am avut ocazia să urmăresc o farsă ce spune mult despre adaptabilitatea politică. În cîteva circumscripţii din nordul Angliei se organizaseră alegeri locale anticipate, prilejuite de moartea cîtorva parlamentari (nu uitaţi că în Marea Britanie funcţionează votul uninominal). Postul BBC Radio One (care nu se ocupă de politică decît dacă e rost de distracţie) i-a cerut unui ministru conservator (antipaticul şi ineficientul John Gummer, de la protecţia mediului) să comenteze rezultatele scrutinului. Atenţie, însă, cu o zi ÎNAINTE ca acesta să aibă loc! Ştiţi, dle ministru, a motivat perfidul reporter, mîine n-avem studio, sîntem prinşi cu altele, aşa că vă propunem o şmecherie. Ne daţi două răspunsuri, unul pentru cazul că ar cîştiga laburiştii, altul dacă vor cîştiga conservatorii! Iar luni, noi îl vom difuza doar pe cel care se va potrivi cu situaţia. John Gummer, care mai era şi naiv, a acceptat şi s-a pronunţat energic în ambele variante, cu discursuri adecvate. Unul prin care îi înfiera pe nemernicii laburişti că au cîştigat alegerile "folosindu-se, ca întotdeau