Nea Marin şi Freud Dacă odată cu trecerea timpului, Hans, Jim sau LouisĘau început să calce din ce în ce mai des pragul unui cabinet de psihanaliză, în "colţul nostru de rai" se pare că bătrînul Freud nu ar găsi nici măcar trei-patru clienţi pentru a-şi putea pune la punct teoriile. Sîntem un popor sănătos? Moda psihanalizei e ceva ce nu prinde în "giudeţul nostru de munte"? De fapt, ce motive ar avea nea Marin să meargă la un psihanalist şi ce îl împiedică să o facă? Aşadar, să întrebăm şi să răspundem şcolăreşte: De ce ar fi bine ca nea Marin să-l viziteze pe dr. Freud? 1. Nea Marin este un om care are parte şi de necazuri şi de bucurii. Ca şi John, nea Marin simte uneori că îl apasă ceva în coşul pieptului. Sînt necazurile, îşi spune în barbă, şi atunci îşi ia o "Grasa" şi o face lată. Necazurile încep însă cu adevărat atunci cînd "Grasa" devine un obicei zilnic. 2. Nea Marin priveşte în fiecare zi ştirile de la ora 17.00. Vede multe acolo şi, după cîţiva ani, porţia zilnică de crime, violuri şi accidente cumplite începe să-şi facă simţită greutatea în palmele din ce în ce mai dese ce se abat peste spatele nevestei. Care nevastă, oricum îi strigă zilnic în urechi: "Bărbate, tu nu vezi ce ne arată ăştia la televizor? Vine sfîrşitul lumii, bărbate, şi te găseşte neumblat pe la biserică!". 3. Nea Marin se hotărăşte să meargă la biserică, să-şi mai descarce sufletul, că tare simte, săracul, nevoia; deh, necazurile. Ajuns acolo, popa îl prezintă de la amvon ca pe un binefăcător şi viitor sfînt pe fostul său şef de cadre, acum candidat la Primărie. Furios, nea Marin pleacă: "mama voastră de comunişti...". 4. Nea Marin se simte foarte singur. Băiatul lui a plecat de doi ani în Italia. Munceşte în construcţii, cîştigă binişor, dar vine doar de două ori pe an acasă. Atunci cînd vine, cei doi încep să se certe din te miri ce. Nea Marin are mîndria lui şi nu suportă g