Amintiri din ţara-muzeu Aniversarea Revoluţiei... Iar fanfare, jerbe, lacrimi gata-gata să cadă atunci cînd jurnaliştii tocmai sînt cu obiectivele pe tine - revoluţionarul de ieri - demnitarul de azi. Dar nu toţi cei de atunci au ajuns în Parlament, deşi părinţii i-au îndemnat să-şi ia măcar certificat de revoluţionar... Ceilalţi au rămas măcar cu amintirile, unele emoţionante, altele amare şi unele chiar hazlii. De pildă: 21 decembrie, ora 12 noaptea. Baricada de la "Inter" este spartă de un tanc (cine bănuia atunci că cel care îl conducea urma să ajungă director SPP?...). Cocoţat pe baricadă, eşti lovit de o grenadă-fumigenă trasă de la 15 m. Impactul te proiectează mult în spatele baricadei. (Mai tîrziu îţi spui că ai avut noroc şi nu ai luat un glonte în cap, aşa cum a păţit colegul tău de facultate, rămas în faţa baricadei...) Cu toate astea, mai poţi să te tîrăşti, sufocat şi orbit, spre Spitalul "Colţea", cu un alt tînăr rănit pe care îl duci în braţe. Vroiai să scapi, dar el s-a agăţat de gîtul tău şi nu ţi-a mai dat drumul. Încercase să se strecoare pe sub un camion - parte din baricadă - dar piciorul i-a fost prins sub remorca răsturnată de tanc... Oricum, nu vezi nimic şi îl rogi să te ghideze. El doar urlă de durere. Te împiedici de treptele de la "Inter", dar măcar îţi dai seama că trebuie să o iei uşor spre dreapta. Ajungi în faţa Teatrului Naţional unde dai de nişte arbuşti. Încerci să treci printre ei, dar te împiedici de cîţiva oameni ascunşi după nuiele. Îl scapi din braţe pe rănit şi cazi chiar peste piciorul lui făcut terci. Îi simţi în bărbie aşchiile tibiei. Nu-i vezi pe cei de care te-ai împiedicat, dar poţi, măcar, cu aerul pe care îl mai aveai în piept, să-i înjuri de mamă pentru că se ascund de gloanţe după nişte arbuşti. Şi atunci vine răspunsul halucinant: "Noi stăm aici să ne luăm înapoi banii pe biletele de la spectacolul de la or