Dezbaterea a început în septembrie, cînd fostul prim-ministru francez Laurent Fabius a lansat o campanie viguroasă împotriva Tratatului constituţional european. În pledoaria sa pentru "nu", susţinea că acest document consfinţeşte Europa liberală, Europa concurenţei nemiloase, a mutării locurilor de muncă în ţări cu forţă de muncă ieftină în timp ce muncitorii francezi sînt condamnaţi la şomaj, a renunţării la avantajele sociale obţinute de socialişti în guvernările lor. În articolul publicat în ziarul Le Monde, Fabius numărase în Tratat cuvîntul "piaţă" de 78 de ori şi doar 3 referinţe la "progresul social". Laurent Fabius e considerat a doua personalitate a Partidului Socialist, partid desigur slăbit după înfrîngerea lui Jospin în 2002, dar pe cale de a-şi reocupa locul după victoriile electorale în alegerile locale, regionale şi europene. "Disidenţa" lui Fabius prevestea o sfîşiere internă, conflicte între lideri, contradicţii între aceştia şi militanţii de la bază, pe scurt, diviziuni care îi slăbeau coerenţa faţă de adversari, UMP, conduşi acum de energicul şi inventivul Nicolas Sarkozy, pregătiţi pentru viitoarele victorii electorale. Pledoaria socialistă pentru "nu" i-a neliniştit pe aliaţii ideologici din celelalte ţări ale Uniunii Europene (Schroeder în Germania, Zapatero în Spania susţin Constituţia, iar ministrul britanic pentru Europa, Denis MacShane, a declarat că Fabius a cedat în faţa populismului şi a demagogiei). Riscînd unitatea partidului, şi într-un anume sens însuşi viitorul UE, François Hollande, liderul PS, a decis ţinerea unui referendum intern, pe 1 decembrie, militanţii socialişti fiind invitaţi să răspundă la întrebarea: "Sînteţi de acord cu Constituţia europeană, da sau nu?". Partidul Socialist este în mod tradiţional pro-european, François Mitterrand a fost unul dintre arhitecţii cei mai eficienţi ai Uniunii, de altfel Laurent Fabiu