(ficţiune politică) Gheorghe N. Alexandru - Ghiţă, pentru prieteni -, un tînăr de 31 de ani din Teleorman, a băgat România în comă. Să recapitulăm, aşadar, faptele nude: în dimineaţa zilei de 4 decembrie a.c., la intersecţia dintre Jefferson Ave. şi 9th Street din Washington, Ghiţă - aflat la volanul unei maşini a Ambasadei României în SUA - a lovit un taxi al firmei "Yellow Cable", rănind uşor taximetristul pakistanez, dar omorînd pe loc pasagerul aflat pe locul din dreapta spate - ei da, nimeni altul decît basistul trupei rock Aerosmith! Ce-a urmat a fost o dramă naţională! Fiu al unui plutonier-major pensionat timpuriu, numitul Ghiţă era încă elev la un liceu industrial din Bucureşti cînd, în primăvara lui 1990 - impresionat de filmele cu Bruce Lee pe care le vedea pe video-ul nou-cumpărat al cumnatului său la care stătea în gazdă, pe undeva pe strada Găzarului - decisese să facă treapta a II-a la o şcoală de poliţie. Zis şi făcut. Fără iniţiativă, dar ascultător, ştiind cui s-aducă curcanul de Crăciun şi cui pulpa de miel de Paşti, Ghiţă a trecut prin '97 de la Poliţie la SPP, a urcat bine în ierarhie, iar în toamna anului 2003, pe cînd împlinea 30 de ani, a ajuns unul dintre responsabilii cu paza Ambasadei române din capitala americană. În seara de 3 decembrie '04, cu puţine ore înaintea accidentului, Ghiţă băuse cîteva pahare de vin cu un portar din incintă astfel încît, la ancheta poliţiei americane, duhnea de la o poştă. Cineva, după teribilul accident, avea să spună că Ghiţă ura de moarte muzica rock şi că, vezi Doamne... Nici pomeneală. Ghiţă nu auzise de Aerosmith în viaţa lui. Îi plăceau pur şi simplu manelele - şi asta de la începutul anilor '90, cînd îşi luase primul casetofon din banii de bursă şi, de rest, mai luase şi volumul IV, proaspăt pus în vînzare sub formă de casetă la metroul din Piaţa Sudului, al formaţiei Albatros, cu magica lor soli