Adrian Nastase s-a grabit sa anunte ca incepe negocierile in vederea formarii unei majoritati guvernamentale. Si asta si face. Dar, nu este sigur ca el va pierde alegerile prezidentiale. Daca le castiga, nu el va trebui sa negocieze cu posibilii aliati ai PSD, ci altcineva. Cel care va conduce respectivul partid.
Care, in nici un caz, nu poate fi una si aceeasi persoana cu seful statului, care e obligat, prin Constitutie, sa-si dea carnetul de membru de partid la tocat. Daca, dimpotriva, nu castiga prezidentialele, tot s-a grabit, pentru ca Basescu, daca iese presedinte, e greu de presupus ca va insarcina PSD cu formarea viitorului guvern.
Oricum, ar fi trebuit sa nu atace aceasta tema, cel putin pana pe data de 12 decembrie. Tot el si-a exprimat ieri nedumerirea ca Basescu nu se retrage din cursa, desi in prima runda este cu cateva puncte in urma lui. Este un gest gratuit de aroganta. Stie foarte bine ca, in turul doi, rezultatul se poate schimba. Ar fi fost mai intelept sa taca.
Dar, in ambele situatii descrise mai sus, s-a gandit ca, spunand ceea ce a spus, poate castiga voturi. S-ar putea sa se insele. Ar fi fost mai intelept sa se abtina.
Marti, dupa ce Basescu a facut sa explodeze bomba cu anularea alegerilor, Nastase l-a atacat, spunand ca nu stie sa piarda - fapt repetat de mai multe ori - si a insistat asupra faptului ca alegerile au fost corecte, iar micile abateri care s-au produs au fost savarsite si de o parte si de cealalta. Colaboratorii sai, in frunte cu Dan Nica si Mihai Tanasescu, au procedat la fel.
Ar fi trebuit sa procedeze altfel. Sa se arate sincer ingrijorat de reclamatiile Opozitiei si sa solicite insistent verificarea temeinica a tuturor contestatiilor. Si, pe loc, a soft-ului incriminat.
Nu numai ca nu ar fi pierdut nimic, dar s-ar fi comportat detasat, ca un politician
