De cealalta parte, Viktor Ianukovici are in mana cateva carti bune. In primul rand, se bucura de sprijinul activ al Rusiei. Pana acum, Vladimir Putin s-a opus cu succes presiunilor Occidentului, pe care l-a acuzat ca ar interveni brutal in treburile interne ale Ucrainei. Prins in capcana alegerilor ucrainene, Putin nu poate da inapoi pentru a nu-si compromite prestigiul in Comunitatea Statelor Independente. Cele doua "vizite electorale" in Ucraina, sutele de milioane de dolari cheltuite pentru campania lui Ianukovici, l-au expus prea mult pe Putin pentru a se impaca usor cu victoria candidatului opozitiei, Viktor Iuscenko. In fond, Putin ar putea negocia, la fel de bine, si cu Iuscenko. Rusia nu-si permite o criza majora in relatiile cu Ucraina, cata vreme flota Marii Negre se afla ancorata la Sevastopol, are o diaspora de multe milioane de persoane in Ucraina si, ce este mai important, conductele de transport al gazelor naturale si petrolului traverseaza tocmai teritoriul Ucrainei. In al doilea rand, Ianukovici flutura deja amenintarea destramarii Ucrainei. Acest scenariu de cosmar a fost cu insistenta prezentat de analistii rusi si de presa de la Moscova. Scenariul a inceput sa prinda contur odata cu rezolutia adoptata la Severodonetk, in care se vorbeste de crearea unei regiuni autonome compusa din sudul si estul Ucrainei, regiuni rusofone, care au votat in proportie covarsitoare pentru Ianukovici. Iuscenko a acuzat puterea ca-l santajeaza cu cartea separatismului si a cerut inceperea urmaririi penale impotriva celor care au atentat la "unitatea si integritatea teritoriala" ale Ucrainei. Daca Iuscenko mobilizeaza milioane de oameni in vestul si centrul tarii, si Ianukovici poate face acelasi lucru in estul si sudul Ucrainei. Mai mult chiar, liderii minerilor din bazinul Donbass s-au aratat gata sa intervina chiar in capitala impotriva demonstratiilor opoziti