Despre adecvare
Nu cred ca, spre a te face inteles de un agramat, trebuie sa-i vorbesti siluind normele elementare ale gramaticii romanesti. Nu cred ca, pentru a dialoga cu o persoana lipsita de gust, trebuie sa devii tu insuti expresia vie a prostului gust. Nu cred ca, spre a te face ascultat de un ins strain de exigentele minime ale bunului simt, trebuie sa afisezi la randu-ti dispret suveran pentru ele. Nu cred ca, pentru a convorbi cu o persoana nedeprinsa a gandi logic, trebuie sa practici tu insuti incoerenta ca pe o virtute.
A face din coborarea la nivelul interlocutorului o regula de baza a dialogului, mi se pare un semn de imensa prostie. In primul rand, pentru ca, in felul acesta, ii furnizeaza o dovada in plus ca agramatismul, lipsa de gust ori de bun simt si incoerenta in care se scalda reprezinta normalitatea, nu abaterea de la ea, firescul - nu exceptia. Caci agramatul, ca sa nu-i mai invocam si pe ceilalti, pricepe foarte bine limba romana corecta, chiar daca nu a invatat sa o si foloseasca. Iar in al doilea rand, pentru ca o asemenea degradare voita a propriului statut echivaleaza, la urma urmelor, cu desconsiderarea partenerului de discutie.
O simpla privire in jur ne incredinteaza ca, in loc sa se rareasca, precum ar fi de dorit, situatiile de proasta intelegere a protocolului comunicarii se inmultesc pe zi ce trece. Iata cateva exemple mai batatoare la ochi.
Un post de televiziune care sarbatoreste zece ani de existenta a considerat, probabil, ca audienta sa in randurile tinerilor este departe de asteptari. Si, fiindca va fi auzit ca tinerii de azi ar fi adeptii unui limbaj mai frust, cu bogate referinte mai mult sau mai putin eufemistice la origini, a conceput o serie de clipuri promotionale ce abunda in sugestii vulgare si jocuri de cuvinte penibile. Nu stiu care va fi fiind impactul acestui mod de promovare
