Pina in 1996 a fost "pe val". Adunase o avere de peste 3 milioane de dolari. Sapte vile, patru autoturisme de lux si multe alte proprietati erau trecute pe numele sau. Putea intra oricind in "Top 10, cei mai bogati ieseni". S-a apucat si de politica, pentru ca "afacerile merg mina in mina cu politica". In 1996, insa, a calcat pe bec. "Nu am dat cit trebuia unde trebuia", spune. A urmat o decadere spectaculoasa, falimentul prosperei societati infiintate imediat dupa Revolutie si pierderea intregii averi. I-a fost greu, i-au trecut prin cap ginduri negre, insa, in cele din urma, a luat-o de la capat. Chiar de la munca de jos. Acum, dupa atitia ani, a revenit "pe piata", printre cei mai bogati ieseni. Aceasta este, pe scurt, incredibila istorie a fostului consilier local Laurentiu Popescu. A inceput cu o fabricuta de incaltaminte Revolutia din '89 l-a luat pe nepregatitre pe Laurentiu Popescu. Dupa citeva luni de confuzie generala, omul a decis sa nu mai depinda de salariul dat de stat. "In mai '90 am luat o sectie de la cooperativa «Solidaritatea» si mi-am deschis propriul meu atelier de confectionat incaltaminte. Am pornit cu cinci salariati. Era greu sa gasesti muncitori dispusi sa lucreze la patron, cum spuneau unii, desi salariile pe care le ofeream eu erau foarte mari. Fiecare angajat primea lunar intre 8.000 si 10.000 de lei, dupa cit produceau. Mai mult, in fiecare luna le dadeam gratuit cite un metru patrat de piele din care isi confectionau pantofi pe care, unii dintre ei, ii vindeau", si-a amintit inceputul afacerii Laurentiu Popescu. Dupa numai un an, vinzarile au crescut foarte mult, sectia devenind o adevarata fabrica. "Am angajat in jur de 100 de salariati pentru a face fata comenzilor. Am extins afacerea, am adus utilaje suplimentare, ce mai mergea din plin", ne-a spus omul de afaceri. Scolit in State In 1993 a venit si prima recunoastere a meritelor sal