Scriu acest articol în duminica alegerilor, seara tîrziu, în vacarmul opiniilor care ţîşnesc şuvoi dinspre toate televiziunile şi FM-uri. Adrian Năstase tocmai a ţinut un foarte emfatic şi pompos discurs de preşedinte ales, deşi el va şti dacă e preşedinte sau nu abia peste două săptămîni. Cu toate acestea, emisarii săi politici, pe la toate televiziunile, fie că sînt membri de partid ori sînt deghizaţi în jurnalişti independenţi, îi fac conştiincioşi politica, dînd ca sigură victoria sa - ceea ce e un mod de a sugera că la Adrian Năstase nu există alternativă. Ceea ce e fals. Analiştii însă drapează rezultatele înregistrate la ieşirea de la urne într-o cacofonie din care, pentru că nu se prea pricepe mare lucru, fiecare reţine ce vrea şi înţelege ceea ce deja ştie. Cînd raţiunea e sufocată de încîlceala raţionamentelor, cea care iese triumfătoare la iveală e propaganda - adică spălarea pe creier. Vorbirea proastă, gramatica siluită, gîndirea pe sponci, sofismele strigătoare la cer, distorsionarea aiuritoare a faptelor, ignorarea argumentelor - toate acestea au ajuns deja de mult timp să facă legea dezbaterilor noastre publice. Ca de obicei, esenţialul nu reuşeşte să-şi găsească un loc pe ecranul televiziunilor. De ce? De ce oare nimeni nu strigă că împăratul e gol? Probabil pentru că toţi se lăfăiesc în speranţa că împăratul va sfîrşi prin a-i remarca. Or, singurul lucru care merită încontinuu proclamat este tocmai acela că împăratul e gol şi că goliciunea lui nu le-a devenit încă, cetăţenilor care nu mai vor să fie supuşi, intolerabilă. Din punctul meu de vedere, esenţialul e că PSD nu este un partid normal şi că, din acest motiv, nu putem vorbi despre el făcînd abstracţie de acest lucru. Esenţialul mi se pare a fi acela că e imoral să facem consideraţii despre politica PSD - aşa cum analiştii noştri au citit prin cărţile de politologie că se fac astfel de a