Într-o carte a sa din 1976, Anchetă dincolo de vizibil, Vintilă Horia reia un periplu parapsihologic şi ezoteric prin Europa, glosînd în marginea unor convorbiri cu diverse personaje pe cît de surprinzătoare, pe atît de convingătoare: preoţi, patristicieni, psihiatri, mediumuri, oameni de ştiinţă cu aplecări diverse, ezoterişti de cele mai variate extracţii. Întîlnirea sa cu medicul şi profesorul Pierre Debray - autorul unor cărţi intitulate Genetică şi psihiatrie sau Scolastica freudiană, al unor eseuri despre Cehov sau Hemingway şi al mai multor romane - a fost prilejul de sistematizare al nemulţumirilor scriitorului român faţă de freudism şi urmările lui. "Este foarte greu să ne dăm seama în acest moment - răspunde doctorul Debray întrebărilor lui Vintilă Horia - de marile stricăciuni pe care Freud le-a provocat în mintea omului occidental. Sisteme educative, diagnostice politice, revoluţii întregi au fost abordate şi reformate după modelul complexului lui Oedip. Deschideţi orice ziar şi veţi găsi negreşit un diagnostic freudian şi un remediu al aceluiaşi. Noua scolastică a pus stăpînire pe sufletul lumii actuale. Revolta tinerilor parizieni din 1968 a fost de îndată catalogată ca fiind un act de revoltă împotriva tatălui. După faza identificării trecutului socio-cultural, tînărul are, de obicei, tendinţa de a-l renega, transformîndu-se într-un anarhist sau într-un hipiot. Autoritatea dispare pentru că este natural să se întîmple aşa. Odată renegat tatăl, tînărul e tentat să respingă, odată cu el, tot ceea ce i se aseamănă acestuia. Ştiinţa, literatura, arta, tehnica, politica, toate sînt văzute ca fiind insuficiente şi totul trebuie să dispară în numele conflictului cu tatăl, din care Freud a făcut o dogmă distructivă şi care,

în prezent, prejudiciază grav lumea noastră... Poate că şi "anii ideologici" pe care îi trăim accentuează aceste trăsături su