În zilele de 29, 30 noiembrie şi 1 decembrie, la Teatrul "Ion Creangă" din Capitală s-a desfăşurat festivalul "Din nou în luminile rampei" (un proiect cultural realizat de UNITER). Festivalul care a inclus (din lipsă de fonduri) doar patru spectacole a avut ca scop principal reintegrarea actorilor pensionaţi în peisajul teatral actual.
De proiectul "Din nou în luminile rampei" am auzit întîmplător. Vorbind pe la 4 după-amiaza cu o prietenă de la UNITER despre "...şi voi, ce aţi mai făcut?", mi-a creionat, în cîteva cuvinte, de-a lungul unui întreg minut, laolaltă cu tema festivalului, o dilemă mai veche: Este arta un sau o ceva care are vîrstă, deci care poate fi scos sau scoasă la pensie? Sau... UNITER-ul... ...mi-a răspuns, prin Doina Lupu, coordonator de proiecte, că un artist poate fi scos la pensie, dar doar din punct de vedere administrativ. Pentru că arta şi dorul de scenă şi sentimentul că încă mai are ceva de spus sînt lucruri care nu pot fi pensionate. "În teatru însă este mai greu. Pentru că, dacă în alte arte, cum ar fi pictura sau muzica, o poţi duce mai departe de unul singur, în teatru ai nevoie de o echipă." Dacă pînă acum "UNITER-ul s-a implicat, prin programul «Casa Artistului», în diverse acţiuni sociale pentru artiştii bătrîni (asigurînd pachete cu mîncare, asistenţă socială şi asistenţă medicală), organizînd de asemenea şi diverse evenimente culturale (în care i-au solicitat să citească în biblioteci copiilor, pentru montarea unor mini spectacole în şcoli, sau programe de dramă-terapie în instituţiile sociale şi spitale)", prin proiectul "Din nou în luminile Rampei" s-a încercat o readucere a actorului pensionat în teatru. Iniţial proiectul era mai mare. "Se dorea producerea a 4 sau 5 spectacole în diverse puncte ale ţării în care să fie incluşi actori pensionaţi care nu mai activează." Cum ideea ar fi costat un miliard şi jumătate, M
