Politica moderna a inventat ideea unei "zile de nastere a statului" relativ tirziu, in incercarea de a crea in jurul unei constructii politice, fatalmente schimbatoare, iluzia sacralitati si, prin aceasta, a unei legitimitati pe care nu o are. Lipsa Suveranului, a Capului Incoronat, a Unsului lui Dumnezeu, a fost inlocuita cu personificarea unei abstractii, statul.
Pe oricine ai intreba ce sarbatoresc, francezii de exemplu, la 14 iulie, ti-ar raspunde simplu: ziua nationala. In realitate, ei sarbatoresc o schimbare de regim politic, una care a inlocuit monarhia absoluta cu ceva care, desi s-a transformat repede intr-o dictatura, iar mai apoi in monarhie de opereta, este considerat stramosul democratiilor moderne.
Ideea aceasta, a decretarii unei zile nationale, le-a venit politicienilor de pe malul Senei la un secol dupa caderea Bastiliei, in timpul celei de a III-a Republici, care isi cauta ea insasi o justificare istorica pentru intemeiere! La 4 iulie, americanii sarbatoresc tot ziua nationala, dar evenimentul evocat este de cu totul alta natura: proclamarea actului constitutional care a dat nastere
Americii ca stat independent fata de Coroana Britanica, Declaratia de Independenta. In cazul unora dintre monarhiile constitutionale moderne, ziua de nastere a suveranului este privita ca "zi nationala", Marea Britanie si Japonia fiind exemplele la indemina.
Altii sarbatoresc ziua de nastere a unui erou intemeietor sau poet, ori data oficiala a constituirii statului, ori un moment al istoriei lor, pe care il considera definitoriu pentru identitatea colectiva.
Romania a "sarbatorit", in ceva mai mult de un secol si jumatate de existenta, ca stat modern, tot felul de evenimente: unirea principatelor, intemeierea statului monarhic, alungarea regelui de pe tron si instaurarea structurilor totalitare ale comunismului, ra
