Apofatica mingei Un gol imparabil şi imprevizibil, un gol în prelungiri, un gol al calificării ori al victoriei într-o finală sau poate chiar mai mult, un nefast autogol reprezintă, pentru împătimiţii stadioanelor, paradigma absolută a darului. Un asemenea gol salvator nu se poate povesti, nici nu se poate repeta; el nu mai poate fi retrăit şi revăzut pe teren, ci doar pe caseta video. Dacă un gol echivalează cu un dar, atunci donaţia? Fără îndoială, donaţia unui asemenea eveniment sportiv nu constă, propriu-zis, într-un gol omologat de arbitru şi semnalat apoi pe tabela de marcaj. Donaţia într-un meci de fotbal nu este nici scorul, nici victoria, nici respectarea regulii fair-play, nici cupa mondială sau medalia de aur a fiecărui jucător învingător - deci cu atît mai puţin contul bancar al magnaţilor. Fotbalul este în altă parte. Care este darul acestui joc comunitar (pentru a nu spune liturgic, cu recurs la etimologie)? Ei bine, nimic din ce poate fi obiectivat sau denumit printr-o referinţă individuală. Darul fotbalului nu ţine, aşa cum ar putea sugera etimologia cuvîntului, de jocul cu balonul ori jocul de picioare. Darul nu este nici golul în sine, nici doar arta sportivă, geniul unui antrenor, coeziunea unei echipe şi nici măcar "al 12-lea jucător" (publicul), care creează un cîmp magnetic de-o forţă imposibil de neutralizat. În fapt, darul fotbalului este de neconceput fără participarea adversarului sau în absenţa unei bătălii dîrze, a imnelor din peluză sau (cel puţin pentru jucători) fără prezenţa discretă a rudelor în tribune, a prietenilor în faţa televizoarelor. Fotbalul ţine mai ales de această experienţă invizibilă a interconectării dintre echipă şi comunitatea care o deleagă. Acelaşi număr de goluri, faulturi, cartonaşe galbene sau minute de posesie a balonului pot descrie, în realitate, două meciuri complet diferite, pe care doar abundenţa ori