Acum cateva zile stateam de vorba cu un om de afaceri strain care lucreaza in Romania (un expert, daca preferati), care imi spunea ca multe dintre invitatiile la cocteiluri si conferinte vin in ultima clipa.

In limbajul de business, asta inseamna cu o zi inainte sau chiar in dimineata evenimentului...

Omul avea probleme serioase, intrucat pe multi nu-i putea refuza, in vreme ce altii il asteptau sa se tina de cuvant cu intalniri planificate cu o saptamana-doua inainte, dupa moda occidentala. Fireste, nu asta tine capitalul strain departe de Romania.

Ba chiar poate l-ar atrage, in masura in care in fiecare investitor se ascunde un explorator a carui curiozitate e starnita de un taram, unde timpul are cu totul alte reguli. Important e sa stim sa ne facem cunoscute slabiciunile (cu mult mai exotice si interesante decat peisajul montan ori Delta, spun unii...).

De fapt, de ce lasam lucrurile pe ultima clipa? Poate fiindca suntem convinsi ca nu-i ultima (dar aici intram in capitolul, si el enorm, al Strategiei Amanarii).

Sau poate pentru ca aici, la noi, se ascunde de multa vreme prima aplicatie practica a Teoriei Relativitatii Mult Extinse (o varianta inca nesanctionata de Academie) si care afirma, in esenta, ca timpul se dilata direct proportional cu apropierea si importanta unui moment-limita.

Altfel spus, pe masura ce te apropii de deadline, timpul trece din ce in ce mai incet. Astfel incat in ultima clipa ai, de fapt, enorm de multa vreme sa te ocupi de toate lucrurile pe care le-ai lasat deoparte pana atunci. Ca o consecinta, multi dintre noi stiu ca momentul in care te apuci de treaba e cu atat mai aproape de termen cu cat stii de el de mai multa vreme.

O intalnire de afaceri de care ai aflat de trei saptamani va fi pusa la punct cu trei ore inainte. Aceeasi intalnire, anuntata cu 48 de ore