- Istoric - nr. 239 / 4 Decembrie, 2004 Marele filozof englez John Locke a fost intaiul carturar care a dat o forma coerenta ideilor de baza ale democratiei constitutionale. Conceptiile lui au avut un puternic impact asupra parintilor fondatori ai Statelor Unite, ca si asupra unor ilustri filozofi ai Iluminismului francez. Locke s-a nascut in 1632, in Wrington, Anglia. A studiat la Universitatea din Oxford, unde a primit diploma de absolvent in 1656 si titlul de doctor in 1658. In tinerete a manifestat interes deosebit pentru stiinta, iar la varsta de 36 de ani a fost ales in Royal Society. A fost prieten apropiat cu faimosul chimist Robert Boyle, iar mai tarziu cu Isaac Newton. De asemenea, a manifestat interes pentru medicina, obtinand o diploma in acest domeniu, desi nu a practicat decat ocazional. Un moment de cotitura al vietii sale l-a constituit intalnirea cu ducele Shaftesbury. Locke avea sa devina secretarul ducelui si medicul familiei sale. In 1682, Shaftesbury este nevoit sa se refugieze in Olanda, datorita convingerilor sale politice. Locke, care era suspectat din cauza legaturilor sale stranse cu Shaftesbury, s-a refugiat si el in Olanda, unde a ramas pana in 1688. Un an mai tarziu se intoarce in Anglia natala, pe care nu a mai parasit-o. Din cauza sanatatii sale subrede, in ultima perioada a vietii renunta la treburile publice si traieste retras pe mosiile unor aristocrati englezi. Nu a fost casatorit niciodata. S-a stins din viata la 28 octombrie 1704. Lucrarea care l-a facut celebru pe Locke _ Eseu asupra intelectului omenesc _ abordeaza problema originii naturii si limitele cunoasterii umane, sustinand ca toate cunostintele dobandite de om se datoreaza numai experientei si senzatiilor. Punctul lui de vedere este esential empiric, iar influentele lui Francisc Bacon si René Descartes sunt evidente. La randul lor, ideile lui Locke au influent