- Editorial - nr. 239 / 4 Decembrie, 2004 Speriat de frigul de afara, cu buzunarele goale in pragul sarbatorilor de iarna, dezgustat de comedia jucata de haita politicienilor insetata dupa puterea vremelnica, romanul de rand cu drept de vot se intreaba tot mai intristat: oare ce mai urmeaza dupa alegeri, vor exploda preturile la energie si alimente, vor creste taxele si impozitele? Aproape ca nu-l mai intereseaza jocurile murdare lansate in mass-media de Popeye marinarul uns cu toate alifiile din porturile Marii Marmara si nici discursurile elevate ale lui Adrian intelectualul rafinat. Am ajuns sa supravietuim in universuri paralele, intr-un amalgam de sentimente, nostalgii si realitati distorsionate. Daca in lumea satului s-a asternut un anotimp de odihna si visare, in orase lumea se misca, alearga, se fac pregatiri, se asteapta premieri de Craciun si Anul Nou. Cei care mai au parinti pe pamant si nu in cer isi fac planuri pentru taierea porcului crescut dupa retete ecologice in batatura parinteasca, mai exista, apoi, un anume gen de fericire, pe care prea greu il poti descrie in cuvinte. Sa stai la bloc, intr-o colivie de beton confortabila, cu apa calda si rece pe teava, cu closet in casa, caldura la calorifer, televizor in camera mare si o camara cat de cat plina, dar sa tanjesti dupa ulita satului, curtea cu casa parinteasca cu aroma de paine coapta pe vatra si nostalgii dupa sarbatori de altadata, este un mod de viata la moda in toate orasele mari. O lume inmiresmata cu busuioc _ floarea Maicii Domnului si mere coapte, pe care sohan nu o mai gasesti, asa ca intors in sat te simti tot mai strain. Ulita copilariei s-a schimbat, oamenii nu mai sunt aceeasi, nici copiii nu mai traiesc bucuria pregatirii colidelor, a mersului din casa in casa cu steaua, irozii sau plugusorul. Balul din a treia zi de Craciun, de Boboteaza, muzicantii tocmiti de un Chizas din ban