"Am sperat ca va veni o schimbare, dar cu speranta am ramas".

Buna ziua,

Suntem o familie tanara, de curand plecata din tara, din motive pe care toata lumea le stie, adica lipsa unei situatii financiare decente si o societate care lasa de dorit din toate punctele de vedere.

Odata ajunsi aici, la mii de kilometri distanta de casa si de familie, in Canada, ne-am dat seama ca suntem cu adevarat romani, ca simtim mai tare ca oricand lucrul acesta, iar durerea ca noi, tinerii, trebuie sa ne parasim tara, dupa ce ne-am chinuit sa facem scoli peste scoli, este si mai mare. La inceput am fost entuziasmati de ceea ce am gasit aici, dar pe parcurs, ne-am dat si ne dam seama ca avem atatea lucruri frumoase acasa, in Romania, atatia oameni capabili acolo, in tara noastra (daca o mai putem numi asa), incat credem ca suntem un popor privilegiat de Dumnezeu. Abia aici ne-am dat seama de valoarea romanilor, cat de harnici sunt, de frumosi, de inteligenti, de hotarati de a face ceva intr-o tara straina, unde diplomele ti se recunosc, dar ce folos, ca nu te prea baga nimeni in seama.

Sigur, exista si oameni care reusesc aici, dar nu toata lumea are acelasi noroc, de ce oare nu putem sa facem lucruri frumoase la noi in tara, daca suntem asa de hotarati?

Am sperat la fiecare patru ani ca va veni o schimbare, dar cu speranta am ramas. Oricum, cred ca singurul lucru pe care nu il poate lua nimeni este acest dar, speranta. Suntem tineri si speram in continuare, in primul rand, sa se schimbe regimul actual din Romania, care se vede cu alti ochi de aici, din strainatate. In Romania este foarte multa cenzura, adevaratele realitati nu ies niciodata la suprafata, iar daca ies, nu le baga nimeni in seama, nu se schimba nimic. Suntem sceptici. Am tot sperat, din patru in patru ani, ca alegerile or sa schimbe ceva, dar am sperat zadarnic si am fost loviti sub