Am vorbit despre lemnul-dulce in articolul dedicat problemelor hormonale ale femeilor. Ca urmare a interesului starnit mai ales in randul cititoarelor noastre, revenim cu informatii amanuntite.
Lemnul-dulce (Glycyrrhiza glabra) este o planta iubitoare de soare si lumina, care creste in albiile secate ale raurilor si in luncile neimpadurite. Are frunzele fine si inchise la culoare, florile mici si albe si o radacina foarte puternica, care strapunge solurile dificile si pietroase. Il intalnim in Oltenia, in sudul Moldovei (judetul Vrancea) si in Banat, fiind adus din indepartata Indie si aclimatizat in tara noastra cu mii de ani in urma. Este o planta care a produs in ultimul deceniu o adevarata revolutie in industria farmaceutica, efectele sale hormonale foarte puternice, dar nu numai ele, trezind un imens interes oamenilor de stiinta din intreaga lume. Sute de studii i-au fost dedicate, iar aplicatiile practice si rezultatele terapeutice obtinute cu ea au fost pe masura, asa incat in prezent este una din cele mai folosite plante de pe glob. Iata in continuare cateva reguli de recoltare si de preparare, precum si efectele medicinale ale acestei plante de exceptie.
Recoltarea lemnului-dulce
De la aceasta planta se foloseste radacina, foarte bogata in substante zaharoase, de cateva zeci de ori mai dulci decat zaharul (de unde si denumirea de lemn-dulce). Recoltarea se face in general toamna, dar si acum, la inceput de iarna. Rizomul plantei se dezgroapa cu o cazma, apoi se spala in apa rece, dupa care se despica in fasii mici (pentru a nu mucegai) si se pune la uscat in strat subtire, in locuri calduroase si bine aerisite. Atunci cand fasiile de radacina devin casante si se rup usor la indoire, planta este suficient de uscata si se poate depozita in saci de hartie, intr-un loc racoros si lipsit de umiditate.
Preparate pe baza
