Poate, materialul acesta nu trebuia sa ocupe acest colt de pagina, in care v-am obisnuit sa apara punctul de vedere al ziarului fata de un subiect fierbinte, fata de o problema stringenta, fata de realitatea politica, sociala, economica. Dar am ales aceasta pozitie pentru ca, la fel ca si editorialul, si acest material exprima opinia ziarului ca intreg, nu doar opinia unui jurnalist. Si de aceea l-am si publicat sub aceeasi titulatura "editorial".
Am inceput demult sa calculam timpul, raportandu-ne la editiile de ziar care vad lumina tiparului, sa vedem un alt inceput nu doar in prima zi a anului, ci in fiecare luni si in fiecare joi. Am ajuns ca, de multe ori, timpul nostru sa curga altfel decat pentru ceilalti, am ajuns ca de multe ori 24 de ore sa ne fie insuficiente. Problemele care nu sunt semnalate ori pe care le vedem sau de care ne izbim trecand pe strada sunt parca tot mai multe. Am incercat sa ne implicam in rezolvarea problemelor cat mai multor oameni, am incercat sa ii ajutam - atat cat ne-a stat in putinta - pe unii doar cu o vorba buna. Am incercat sa-i ajutam pe multi sa gaseasca drumul spre liman si sa-i ghidam intr-o lume in care cuvintele de ordine sunt birocratia si spaga, intr-o lume pe care tot mai multi nu pot sau nu vor sa o mai accepte.
Ni s-a reprosat, uneori, ca, in materialele pe care le publicam, suntem prea pasionali, ca tratam unele teme subiectiv, ca ne ancoram in niste probleme care, de fapt, nu ne privesc. Poate, in unele sau in multe articole s-a resimtit patosul acela de care aminteam sau aminteau altii, poate uneori am devenit, involuntar, subiectivi. Dar e greu si, uneori, chiar imposibil sa tratam fara sa punem suflet problemele unor oameni care vin spre noi ca spre ultima usa pe care o mai gasesc deschisa, ale unor oameni care au fost nedreptatiti ori umiliti in institutii ale statului, oameni care, pentru a-si vedea
