Ilie Constantin, Familia scrisă urmată de Caietul mamei de Raliţa Constantinescu, Bucureşti, Ed. Albatros, 2004. 300 pag.
Volumul cuprinde însemnări de jurnal (începând cu unele care datează din 1965), scrisori, ca şi evocări dintr-un caiet al mamei autorului, Raliţa Constantinescu (comentate de fiu). Sunt texte disparate, scrise în perioade şi stări de spirit lipsite de congruenţă. Şi totuşi ele se însumează plauzibil şi creează iluzia de viaţă mai bine decât cărţile altora, atent construite. Lucid până la blazare, ştiind bine că dorinţa
unui scriitor de a-şi înfrumuseţa imaginea dăunează literaturii (ca alcoolul sănătăţii), Ilie Constantin evită să se pună într-o lumină favorabilă. Indiferent dacă este vorba de sinceritate sau de o simulare foarte convingătoare a sincerităţii, volumul se citeşte - în mod cert - cu interes de la prima până la ultima pagină.
Alexandru-Ovidiu Vintilă, Caricatura de cretă, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2003. 72 pag.
Cartea de debut a unui poet remarcabil prin talent şi inteligenţă artistică. Alexandru-Ovidiu Vintilă (născut la 26 septembrie 1977 la Suceava, absolvent al Facultăţii de Inginerie şi Management Agroturistic şi student - în prezent - al Facultăţii de Istorie-Filosofie a Universităţii "Ştefan cel Mare" din Suceava) este un autor care riscă, făcând echilibristică, pe sârma subţire a poeziei, la mare înălţime. Uneori este gata-gata să cadă, dar (aproape întotdeauna) se salvează în ultima clipă, spre satisfacţia celor care îi urmăresc cu inima strânsă evoluţia: "pe urmele tatălui/ zosima încremenit în absenţă/ se îmbăia în mlaştina de la capătul fluviului// cu tablele legii dizolvate pe piept/ cu braţele muşcate de tăria apelor/...totul respiră a om/ uriaşe biserici se închină cerului/ îmi visez sângele cu care-mi spăl în fiece/ zi
