- Cultural - nr. 240 / 7 Decembrie, 2004 Nici un poet postbelic n-a influentat suflul scriiturii cum a facut-o Nichita Stanescu si nici nu se va ivi degraba un autor care sa-i fie pe masura. El a insemnat, intr-un alt timp istoric, ceea ce au insemnat Eminescu si Arghezi. Nichita Stanescu a fost nu doar poezie, ci si spectacol al poeziei. Deloc singur printre poeti, ci intr-o companie de tinuta, de la Ana Blandiana la Ileana Malancioiu, de la Marin Sorescu la Cezar Baltag, Nichita Stanescu si-a impus un anume sens al rostirii si iubirii, a "dezrobit" limba romana, dandu-i libertati neingaduite vreodata. Poezia lui Nichita Stanescu si-a pus decisiv amprenta pe evolutia poeziei romane contemporane. Fara el, cu siguranta, s-ar fi scris altfel poezia in limba romana, in aceasta patrie de cuvinte. Nichita Stanescu a trait o jumatate de veac, dar va influenta o jumatate de mileniu de poezie. Ludicul si metafizicul, erosul si thanatosul isi vor gasi respirari prin aerul ca o aura cu care le-a invaluit Nichita Stanescu. Poetul a fost toata viata risipitor cu sine, cu opera lui. Oricat ar fi trait, ar fi continuat sa dicteze poeme cunoscutilor si necunoscutilor, prietenilor si ne prietenilor, dedicand si daruind poeme in stanga si-n dreapta, ca si cum ar imparti indulgente, fara insa a cere nimic in schimb. Poetul a facut sa renasca boema literara ca nimeni altul in cei cincizeci de ani de viata ai sai. Mai cred ca cu el s-a stins insa si ultimul mare boem autentic din literatura romana. Caci veacurile nu mai navigheaza pe valurile nepragmatice ale literaturii. Nu stiu daca, traind, Nichita Stanescu ar fi avut mai multi adulatori decat detractori. Ceea ce cred insa cu tarie e ca Nichita Stanescu nu ar fi facut niciodata politica, nu s-ar fi angajat in vreun fel politic. Unii l-au acuzat de colaborationism cu vechea putere, infierand "iesirile" care i-au fost exploa