GURMANDUL DIN BUCATARIE
SIMONA LAZAR
Ca-n anii de scoala, cautam sa facem "familii de cuvinte": dulce, a indulci, a dedulci... Si daca e post si e bine sa nu mananci "de dulce", nimeni nu spune ca nu exista si un "dulce permis". Fiindca, pana la urma, ce-ar fi viata fara putina miere? In suflete, pe buze... Asta imi aduce aminte de o vorba frumoasa, o vorba de iubire: "Mi-e dulce cu tine!".
Caut prin cartile de bucate un desert care sa se potriveasca mai bine cu postul. Nu e foarte usor. O baclava, poate? Ca tot vorbiram de miere. Sau o rulada cu nuci? Ori cu mac? Sau o clatita cu nuci? Dar astazi mi se pare mult prea simplu totul. Si atunci iau la mana retetele scrise in carnetele ori notate pe fuga pe tot felul de foi. Pe una dintre aceste hartii, cu cerneala albastra, scrie mare si subliniat de doua ori: TORT DE POST. Scrisul e rotund, caligrafic, cu bucle la fiecare capat de cuvant, usor poticnit la cate un "t". Banuiesc al cui e scrisul - al matusii Aneta, de la care mai am alte cateva astfel de retete, scrise cu multa grija pe mai multe foi. Tort de post. Suna bine.
Urmaresc indicatiile matusii.
Mai intai: BLATUL. Simplu. Chiar prea simplu. Se topesc 100 gr de margarina, la foc moale. Se zdrobesc 150 gr de biscuiti de post (ori piscoturi, in alte zile cu "dezlegare"), se pun intr-un castron si se toarna margarina topita. Se asterne o folie de plastic pe platoul pe care inalti tortul. Se asaza amestecul de biscuiti si margarina, se niveleaza si se da la frigider pentru o ora.
Apoi: TORTUL. Se zdrobesc alte 200 gr biscuiti. Se dau prin masina 200 gr miez de nuca. Se topesc alte 200 gr margarina. Se amesteca toate acestea cu 150 gr cacao. Se face un sirop de zahar ars. Se toarna peste compozitia deja preparata cat sirop credeti ca este nevoie ca sa il inmoaie. Se lasa la rece.
In acest rastimp va vet
