Pentru un scriitor nevoit să trăiască sub regimul comunist şi să suporte măsurile aberante ale "marelui cârmaci", revoluţia din decembrie 1989 a reprezentat "ţărmul târziu", când el, ca după o rătăcire fără speranţă pe drumuri sălbatice, infinit mai lungă decât a grecilor conduşi de Xenofon, acum aproape 2500 de ani, ar fi putut exclama, cu o indescriptibilă bucurie, ca şi ei, "Thalassa, thalassa", marea izbăvitoare. Aşa se explică şi titlul jurnalului dintre 1985-1990, ţinut de Radu Ciobanu, cunoscut prin romanele sale, precum Călăreţul de fum (1984), Casa fericiţilor (1986), Arhipelagul (1988), Roata lumii (1988) ş.a.

Ţărm târziu se constituie ca încă o dureroasă mărturie despre "epoca de aur", a foamei şi a frigului, despre toate interdicţiile impuse scriitorului de o cenzură care amintea stalinismul anilor '50. Observaţiile diaristului, ştiute şi din alte jurnale, vin parcă să stimuleze memoria prea scurtă a multora, uituci de câte ne-a fost dat să pătimim în acele vremii de restrişte.

Magazinele erau aproape goale, înţepeneai ore întregi la coadă pentru carne şi lapte, pentru raţia de 5 ouă, întorcându-te acasă, nu o dată, cu sacoşa "flutură vânt", pentru că "n-au băgat". în apartamente nu se ridica mercurul termometrelor peste 10-12 grade, zilnic se întrerupea apa şi curentul. Din cauza asta şi a lipsei de petrol, oamenii îşi confecţionaseră opaiţe, ca în Evul Mediu. Autorul, şi nu numai el, ajunge să se bărbierească la lumânare. "în scurtele intervale, când curge, apa e un fel de mocirlă gălbuie". Trenurile erau îngheţate şi fără lumină, în localuri trebuia să stai îmbrăcat cu paltonul. Uneori, }ărmul târziu se întâlneşte cu Jurnalul lui Mircea Zaciu: "Vorbă care circulă în Bucureşti: ŤCine n-a murit de frig în iarna trecută va regreta în iarna astať." "Mizeria şi umilinţa răbdării ne încovoaie" - notează diaristul; exasperat, el