Din opera lui Ramón Gómez de la Serna (1888-1963), figură proeminentă a literaturii spaniole din secolul XX, a apărut, în sfârşit, o primă traducere românească: romanul Omul pierdut (Editura Fabulator, Bucureşti, 2004), în traducerea lui Radu Niciporuc. Este o operă târzie (a fost tipărită în anul 1946, în perioada autoexilului argentinian al scriitorului) şi un fel de sinteză a tuturor experienţelor scripturale ale autorului format la şcoala mai multor nonconformisme avangardiste. Din lămuritoarea prefaţă semnată de d-na Ioana Zlotescu-Simatu, editoarea în Spania a operelor complete ale scriitorului (douăzeci de volume), cititorul român îşi va putea face o imagine consistentă şi convingătoare despre dimensiunea majoră a personalităţii acestui prozator care a dominat mari suprafeţe ale literaturii iberice din prima jumătate a secolului XX, bucurându-se şi în străinătate, în special în Franţa tuturor lansărilor de glorii europene, de un solid prestigiu. Cele mai importante figuri ale culturii Hexagonului, din anii 30 mai ales, i-au fost alături, i-au preţuit opera profund novatoare, au făcut ca numele său să fie recunoscut printre campionii modernităţii literare. Faptul, apoi, că Ramón Gómez de la Serna a tradus şi popularizat imediat după apariţie Manifestul futurist al lui Marinetti din 1909, că s-a exersat în ambianţa revistei moderniste "Prometeo" din Madridul anilor 1910-12, că a scris mai târziu, în 1931, o carte intitulată Ismos, sinteză a reflecţiilor sale despre diversele avangarde ale veacului, că a fost un intim cunoscător al operelor deschizătoare de drumuri, de la Apollinaire la suprarealişti, spune destul despre implicarea sa în actele majore, decisive în bună măsură pentru evoluţia literaturii şi a limbajelor sale în secolul XX. Numele său n-a lipsit nici dintre referinţele europene înregistrate de revistele româneşti de avangardă.

Nu