La sfirsitul lui noiembrie, a avut loc la Cluj o noua intilnire (cea de-a opta) a membrilor Centrului de cercetare a imaginarului „Phantasma“. Au luat parte la dezbaterea desfasurata in jurul textului O lume de fictiuni, propus de Mihaela Ursa, Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordos, Marius Jucan, Horea Poenar, Doru Pop, Vlad Roman, Cornel Vilcu si subsemnata. Textul Mihaelei Ursa contine sugestii si interogatii in prelungirea tezei sale de doctorat, adica o suma de provocari pentru cercetatorii interesati de problema configurarii subiectului auctorial in discursul criticilor si teoreticienilor literaturii, de problema subiectului uman in general si a statutului actelor sale de cunoastere.
Traim intr-o epoca fictionalista – a sustinut Mihaela Ursa –, in care adevarul pentru care optam se legitimeaza pe baza lui „ca si cum“ (Vaihinger). Prelungind aceasta idee, Sanda Cordos a propus ca termenul de fictiune sa fie inlocuit cu cel de virtualitate, dar Cornel Vilcu a apreciat ca fictiunile cognitive nu tin de virtualitate, ci de actualitate (ca act psihic). Inclusiv modelele cosmologice imaginate de oamenii de stiinta la ora actuala (modelul antropic, modelul cuantic conventional, modelul cuantic relational/ gravitational) pot fi asumate prin mijlocirea lui „ca si cum“: prin credinta, dar fara credulitate. Fictionalizarea, care sta atit la originea gindirii stiintifice, teoretice (deci implicit a gindirii despre textul literar), cit si a gindirii artistice (deci implicit a literaturii), presupune expansiunea constiintei, de fapt o alta organizare a ei. Reintoarcerea Subiectului (condamnat cindva la moarte de Michel Foucault) si a sensului e posibila in masura in care acestora le este atasat caracterul fictional, intr-un sens nedepreciativ.
In demersul sau fictionalizant, de cunoastere a textului literar, subiectul critic va intra intr-o
