28-I-1996
(gânduri la sfârşit de viaţă...)
"Mâine iau calea Fundenilor. Mă simt din ce în ce mai rău - mă mir că nu am făcut hemoptizie de atâta tuse... Mi-e groază de spital acum - l-am evitat cât am putut... Regret că nu a apărut încă vol. "Aurolac". Dacă mor: rog pe Lori să nu uite: vreau să fiu incinerată..."
"De fapt ce mai vreau de la viaţă? Volumele importante mi-au apărut - unii spun chiar că am publicat prea mult! Ceva tot am realizat - chiar dacă mâine-poimâine nu-şi va aminti nimeni de mine..."
"Nu am mai fost internată la Fundeni din 1988. Nu aş vrea să mai ajung aici - mai bine să mori acasă, în somn, într-o clipă de neatenţie a vieţii, înainte să-ţi fie frică..."
"Doamne, m-am săturat de mine, cu mine, mi-e silă de neputinţele mele - şi încă mă răzvrătesc, şi încă mă mai cred piezişă dresajului Tău...! Nu ştiu, nu am chef să mă pocăesc, nu sunt "pe linie" nici a Ta - cum nu am fost nici pe linie ideologică-partinică..."
(din Febra negaţiei,
1990-1996)
*
ian. 1984
("Nu-mi cereţi să mai cînt...")
"Anul 1984; am intrat în cel de al 50-lea an, poetă "păcătoasă, neglorioasă, visând aiurea, pe fond muzical de orgă şi al zbaterii pulsului, extrasistolelor..."
14 febr. 1984
"Mă voi interna la Fundeni... Iarna nu s-a terminat încă dar eu nu mai rezist; sunt bolnavă de frig, de atmosfera îngheţată din jur, izbiturile cu oamenii - au lăsat urme şi înăuntru. Acum nu mai am de ales (auzi: de ales!...) Totuşi Fundenii marcau după operaţie etapa poeziei mele "moderne" cu "Austru"...
"...Doamne, îmi ajunge, îmi prea ajunge! Numai dăruindu-ne somnul şi moartea ai fost milostiv cu noi; numai îngăduindu-ne să dormim, în sfârşit să m
