Aşa că nici nu se prea ştia cum a fost cu adevărat! Ba unii susţineau că nici nu a fost nimic, că e o invenţie pură, drăgălaşă ea. ce nostimadă!. o fantasmare bezmetică a autorului drogat cu campanule şi diamante şterpelite de la ştrumfi , un soi de compensare prin vis şi delir fraged a unei realităţi destul de vitrege cu întîmplările zgubilitice, cu isprăvile infinit afectuoase, ca în basmele cu zîne care, una-două, scoase la aer şi destin, pe pajişti împrejmuind izvoare rotunde. sînt împinse de o imaginaţie înfierbîntată pînă la roz. aşa. fără jenă. să îşi arăte sînii. coapsele. curul. ba mai şi fac, din proprie iniţiativă, paşi delicaţi spre gura pupăcioasă a cititorului împătimit de litere licenţioase. că de aia copiilor, în ultima vreme, li s-a şi interzis să mai răsfoiască cărţi cu poveşti. prea se dădeau în stambă astea. ielele. ţineţi minte?. chiar Hobbitul Bilbo Baggins le făcea versuri cu dublu şurub. iar ele se îmbătau ca nebunele, hohoteau necuviincios, gălăgioase, haioase, adevărate pierde-vară puse pe şotii şi bazaconii sexy prin păduri cu ciuperci otrăvitoare şi vulpi mieroase şi urşi îndobitociţi de ştiubeie. hm!. Regelui lor nu-i mai rămăsese pic de autoritate în toată învălmăşeala aia de craci lungi, albi, plutitori, rotitori. Bea împreună cu dînsele, cot la cot, şi se distra în draci la marea Petrecere a Toamnei. Însă nu-i treaba noastră să-l judecăm!. Probabil că totul fusese atît de repede încît nimeni nu putuse să vadă clar despre ce-i vorba. Se îmbulziseră atîtea imagini colorate, fastuoase, neaşteptate. Fluturii fluorescenţi daseră buzna de pretutindeni, greoi, burtoşi, vibranţi, plini de polenuri afrodiziace, zbîrnîitoare bombardiere cu escale scurte în corolele largi de crini imperiali, de maci flaşti, cu petalele înmuiate de delicateţe, miezoşi, fîlfîiţi în dunga zefirilor fini. Jos, printre frunzele zădarnic strivite, călcate pe nerv