BARUL CASEI

VERONICA GUZUN

Ah, petrecerile zgomotoase din anii 30… femeile cu bucle clar conturate, cu fuste de lungime medie si cu o floare in piept danseaza foxtrot. O atmosfera plina de ingrediente: muzica, soapta, barfa, ras, toate condimentate cu un miros usor intepator de gin tonic si de tutun. In mana fiecarui oaspete sta un pahar conic plin cu o apa stravezie in care pluteste nestingherita o maslina. Martini, unul dintre cele mai populare ginuri, inca de atunci era considerat o bautura de clasa. Ginul insa nu intotdeauna a fost bautura inaltei societati. Ba chiar a avut momente in istoria lui cand era mai ieftin decat berea si alina sufletele soldatilor britanici. Dar si mai inainte ginul era considerat medicament.

In Olanda, in jurul anului 1650, medicul Sylvius a inventat o licoare pentru boli de rinichi. El folosea spirt din grau aromatizat cu ienupar. Medicamentul a fost numit genever, din cuvantul frantuzesc care insemna ienupar. In timp, numele s-a scurtat, devenind gin. Cam in 1689, sa bei gin era mai sigur decat sa bei apa, de aceea producerea a fost incurajata, iar pretul a scazut. Ginul devenise bautura saracilor.

Apa tonica a fost inventata si ea in scopuri medicinale. De altfel, chinina, un ingredient din apa tonica, prevenea malaria. Deoarece apa tonica nu avea un gust foarte placut, soldatii britanici au combinat bauturile si a iesit ginul tonic. In secolul al XIX-lea, bautura devine populara printre aristocrati si era servita la cluburile de gentlemeni. Gustul ei se schimba, devenind mai rafinat si mai sec. Tot atunci, ginul a inceput sa fie combinat cu alte bauturi in cocteiluri, ajungand deliciul femeilor. Anii 90 readuc in moda vechea bautura a aristocratiei engleze.

Gin tonic roz Ingrediente: 200 ml gin, 500 ml de apa tonica, o picatura de Campari Bitters, o felie de lamaie.

Pre