"Binecuvântaţi cei care uită,

căci ei se aleg cu ce-i mai bun

chiar şi din propriile greşeli!"

Nietzsche

red că nu văzusem nici jumătate din Eternal sunshine of the spotless mind (tradus la noi Strălucirea eternă a unei minţi neprihănite) când mi-am dat seama că acesta tocmai intrase în Top 3 al celor mai frumoase filme de dragoste văzute de mine, alături de In the mood for love (r. Kar Wai Wong) şi Hable con ella (r. Pedro Almodovar). De altfel, filmul avea câteva ingrediente care îl recomandau din start ca pe o foarte probabilă capodoperă. Scenariul scris de newyorkez-ul Charlie Kaufman (n. 1958), unul dintre scenariştii de senzaţie de la Hollywood, autorul excelentelor Being John Malkovich (1999), Adaptation (2002) sau Confessions of a dangerous mind (2002) şi regia lui Michel Gondry (n. 1963), un regizor francez fantezist, cu idei şi mai multe filme cărora le-a scris inclusiv scenariul (La Lettre, One day şi Pecan Pie). În 2001, cei doi mai făcuseră un film împreună, Human Nature, însă fără prea mare succes. Pe Michel Gondry îl ştiam, de altfel, foarte bine întrucât este regizorul preferat al lui Bjork - iar eu sunt înnebunit după muzica islandezei - şi oricum mai făcuse videoclipuri pentru Massive Attack şi Chemical Brothers. După debutul absolut al lui Bjork cu Human behaviour, Michel Gondry i-a regizat videoclipurile la Army of me, Isobel, Hyperballad, Yoga şi Bachelorette. Eternal sunshine... se află, firesc aş zice, la jumătatea distanţei dintre Bachelorette, capodopera de videoclip al lui Gondry unde se află in nuce ideea montajului de aici, şi Being John Malkovich, cel mai complex scenariu al lui Kaufman, unde e de găsit tema poveştii.

Spuneam că Eternal sunshine... mi se pare unul dintre cele mai frumoase filme de dragoste pe care le-am văzut. O asemenea apreciere este, pr