- Editorial - nr. 240 / 7 Decembrie, 2004 Pe Teo Peter, basistul si membru fondator al grupului rock "Com-pact", cel care, ridicat dintr-un pamant al suferintei inaintasilor nostri, exclama nu de mult: "Sa fim patrioti, sa ne iubim tara care ne suporta pe toti!", s-a intors, din pacate prea devreme, la cei 50 de ani ai lui, pentru somnul cel de veci, in pamantul Ardealului, la Cluj-Napoca, mult incercata capitala transilvana care l-a dat vietii, peste care s-au abatut involburarile timpurilor. De obicei, in astfel de cazuri, se foloseste exprimarea cu doza ei de cinism greu de inteles: "Restul este tacere…" Numai ca, in cazul artistului Teo Peter, nu mai este (si nici nu trebuie sa fie!) vorba despre tacere! Sintagmele cu incarcatura comoditatii de gandire, de multe ori dublata de duhul blandetii, sinonime cu lasitatea romaneasca, nu-si au rostul, mai ales atunci cand unui om i se ia viata, una data de Dumnezeu. Mai ales atunci cand unii, crezandu-se puternicii lumii, de multe ori ajunsi in aceasta postura prin mana si prin norocul sortii, doresc sa stearga urmele faradelegii cu valul unei taceri profitabile pentru ei, asternute peste consecintele unui gest incalificabil. "Istoria" de-acum va este cunoscuta. Ea a facut inconjurul Romaniei. Spre zorii zilei de sambata, 4 decembrie a.c., ora 4.30, autoturismul "Ford Expedition" nu respecta semnificatia indicatoarelor "Stop" - "Oprire la intersectie", pe culoarea galbena intermitenta, si intra, ca un bolid, in intersectia strazii Polona cu Bulevardul "Dacia" din Bucuresti, fara ca cel aflat la volan sa dea dovada de vreo minima asigurare. Intrand, din plin, zdrobeste, pur si simplu, taxiul, o "Dacia 1310", in care se afla Teo Peter, care circula regulamentar, pe un drum cu prioritate. Echipajul de descarcerare, sosit la locul accidentului, cu greu il scoate, mort, pe Teo Peter, din mormanul de fiare contorsionate.