Ca niciodata pana acum, cand m-am aflat dincolo de granita, mi-am propus, din capul locului, de cand s-au desprins rotile avionului de pe pista, sa gasesc raspuns, in cele 7 zile berlineze, la Ca niciodata pana acum, cand m-am aflat dincolo de granita, mi-am propus, din capul locului, de cand s-au desprins rotile avionului de pe pista, sa gasesc raspuns, in cele 7 zile berlineze, la intrebarea: "Sunt tinerii din Vest altfel decat cei din Romania?". Mi se parea ca, avandu-i alaturi pe cei patru elevi si studenti romani - ce-i drept, dintre cei eminenti, incununati cu lauri, premii, nu chiar orice elev si student roman -, imi va fi mai usor sa observ asemanarile si diferentele. Daca tot ne invartim sub aceleasi sloganuri europene care ne spun ca suntem toti diferiti si, totusi, egali cu totii, nu are ce strica o privire comparativa, fie si numai pentru a intelege egalitatea din diferenta. Pe strada, n-ai zice ca nu te afli in Romania. Sau invers. La Berlin nu se mai poarta insa blugii largi, cu turul la genunchi, piercing-urile pe toate narile si sprancenele ori capetele geluite arici. In schimb, au ramas la moda si la Berlin, ca si la Bucuresti, inelele pe degetul gros, strasurile pe talie sau pe genti, adidasii si curelele din piele la incheietura mainii. Gasca berlineza, asa cum am vazut-o intr-un Irish Pub, e mai degraba un soi de club exclusivist, intrucat pustii balai cu ochii albastri de 15, 17 ani pareau a practica un ritual secret si cand se salutau (baietii - imbratisandu-se si punand capul de cate doua ori unul pe umarul celuilalt, fetele - atingandu-si fruntile), si cand isi ofereau unul altuia bauturile. Ca scena pe care eu o priveam cu interes era una inedita, m-am lamurit privindu-i pe Razvan si Bianca, amandoi in clasa a XII-a la Iasi, pe chipul carora interesul era mai mult decat evident. "Sunt ciudati? Voi tot asa faceti?". "Nu neaparat ciudati. Noi