– A ales BNR bine momentul pentru schimbarea politicii de curs?
– Exista argumente pro si contra.
Cele pro ar fi: congruenta cu pasul de liberalizare a contului de capital, in aprilie 2005, si trecerea la tintirea inflatiei; revenirea puternica a euro fata de dolarul SUA, care facea practic imposibila respectarea tintei initiale de apreciere a leului de 2-4% fata de cos, in conditiile mersului inflatiei in ultimele luni; inflatia mai mare (decit cea programata) in acest an si asteptarile unor
rate lunare ridicate si in 2005.
Argumente contra ar fi: rigiditatile importante din economia noastra (mai ales pe latura productiei), impactul asupra deficitelor externe; riscul bilantier (balancesheet effect) pentru banci, o problema de credibilitate, avind in vedere ca, pina in a doua parte a acestui an, nu fusese dezavuata tinta de apreciere reala de 2-4%; si, nu in ultima instanta, dar aici eu sint subiectiv, intrucit
impartasesc un punct de vedere si anume: contextul economic concret de la noi reclama aminarea unor pasi de liberalizare a contului de capital, iar, daca nu se renunta la tintirea inflatiei, optiunea ar fi o varianta foarte soft.
Prin urmare, se poate alege o flotare mai libera (dar nu necontrolata) a leului, care sa permita o apreciere in concordanta cu cistiguri de productivitate, nu in virtutea unor fluxuri speculative plus intrari masive de bani de la roma nii care lucreaza in strainatate.
– Cum comentati ritmul de apreciere a leului? Consecinte?
– Aprecierea era de asteptat sa fie importanta, deoarece exista surplus de valuta (ca stoc), in pofida cresterii deficitelor externe. Eu cred, insa, ca avem de-a face si cu un overshooting (suprareactie de apreciere), care rezulta din comportamentul speculativ si din panica unora care au inceput sa vinda valuta.
Overshhotin
