- Social - nr. 241 / 8 Decembrie, 2004 Dupa o viata de munca, ar fi normal ca asigurarile sociale sa-i garanteze unui om trecut de 60 de ani o pensie din care sa poata trai decent, fara sa fie nevoit sa lupte din rasputeri pentru a-si mentine locul de munca in defavoarea altuia mai tanar sau, pur si simplu, sa accepte locuri de munca _ dupa pensionare _ refuzate de tineri. Asa ar fi "normal". Cum insa, in Romania, multe lucruri se desfasoara in afara normalitatii, imbatranirea fortei de munca a ajuns un fenomen ingrijorator. Situatia aceasta nu face referire la personalitatile din diferite domenii, a caror experienta este in continuare benefica pentru noile generatii de salariati, ci la sutele de mii de pensionari care, dorind sa-si asigure o pensie mai mare, continua sa ocupe, timp de ani buni, posturi si care face din Romania _ potrivit unor studii _ tara europeana cu cei mai multi "pensionari in campul muncii". Dar nu numai acest fapt _ nevoile zilnice _ face ca, in Romania, pensionarii _ care au si sansa, evident, si-i tine "sanatatea" _ sa lucreze multi ani si dupa 60 de ani, ci si existenta unei anume conceptii paguboase in randul firmelor angajatoare. Nu o data, tinerii absolventi se vad pusi in fata unei situatii cel putin ciudate. Ofertele de angajare pe care le vad prin ziare au, invariabil, aceeasi formula standard: "Minimum doi ani de experienta". Foarte putini patroni constientizeaza ca, pana la urma, orice tanar trebuie sa inceapa undeva, trebuie sa se angajeze intr-un loc de munca in care sa acumuleze experienta. Asa ca, de voie, de nevoie, romanii de varsta a treia sunt cei mai muncitori din estul Europei (dupa unii analisti, chiar din intreaga Europa). Pe de alta parte, tinerii, neavand unde sa acumuleze anii de experienta ceruti de anumite posturi _ dar, mai ales, de patroni - , nu au decat o alternativa, chiar avand o diploma universitara: