La ora primelor estimari, alegerile parlamentare din Romania ii obligau pe competitori sa completeze atit rubrica cistiguri, cit si pe cea a pierderilor.
PSD reusise imposibilul. Sa ramina neatins de "rugina" naturala a guvernarii. Misterul a fost explicat de reprezentantii partidului prin "soliditatea guvernarii" si descoperirea formulei de aur a echilibrului dintre "reforma" si "nevoile sociale". Un succes acreditat de apartenenta la NATO si iminenta integrarii Romaniei in UE.
Opozitia a avut o parere oarecum diferita, explicind misterul prin efectul unor manevre cit se poate de simple si vizibile de influentare a rezultatului scos din urna.
In judete, comune, localitati sau sectii de votare unde doar jumatate din localnici s-au prezentat la vot, prezenta la urne a atins praguri de 70-100%, cu ajutorul dezinteresat al descalecatilor din autocarele suveica, fani ai exercitarii cu repetitie a drepturilor constitutionale de vot pe liste suplimentare.
Plus ceva nereguli, necorelari, erori de interpretare, ori alte lipsuri ale comisiilor electorale care au intors biata aritmetica cu susul in jos, plus ignorarea suverana de catre BEC si BEJ-uri a oricaror reclamatii privind neregulile sistematice intervenite in procesul de exercitare si inregistrare a voturilor.
La capitolul pierderi, desigur, PSD trebuia sa-si treaca ratarea "obiectivului de campanie", victoria care i-ar fi dat majoritatea in cele doua camere ale Parlamentului.
Alianta DA putea sa scrie linistita la capitolul cistig uriasul avans electoral care consemna de fapt nasterea unui nou pol politic. O formatiune despartita doar de citeva procente de PSD este o performanta pe care nimeni nu a mai realizat-o pina acum.
Iar asta, in ciuda intirzierii cu care s-a concretizat formula, a pierderii liderului PNL, candidatul oficial la presedintie,
