Ceea ce este oarecum curios este ca, in Romania, votul negativ n-a fost generat de prea multa reforma! Mai degraba baltirea reformei in timpul primei guvernari pedeseriste si neputinta si incoerenta reformei pe vremea guvernarii taranisto-liberalo-pediste au scos din joc la alegeri fortele politice aflate la putere! Fara a exagera cu nimic, guvernarea pedeserista 2000-2004 a facut reforma, chiar daca nu completa si intr-o masura doar de fatada. Si chiar daca unii nu sunt dispusi sa accepte aceasta asertiune. Nu stim cat a dorit reforma, dar de facut a facut-o, probabil inainte de toate impinsa fiind de la spate, indeosebi de presiunea aderarii la Uniunea Europeana! Privatizarile din sectorul energetic, care deschid calea unor noi reguli de joc concurentiale in economie, privatizarea PETROM si SIDEX, care sunt rupturi majore in relatiile clientelare, reglementarea (chiar daca nu si aplicarea integrala) a retrocedarilor in imobiliar si funciar, reforma desi inca schioapa a justitiei, restructurarea armatei pentru compatibilizare cu standardele NATO, schimbarile de reglementari si proceduri interne care au permis ca state vest-europene sa dea liber, fara vize, circulatiei romanilor in tarile respective - sunt numai cateva expresii in acest sens. Ar fi insa simplist sa se afirme ca, tocmai pentru ca a facut reforma, partidul la putere n-a mai fost penalizat cu pierderea alegerilor dupa patru ani, cu toate ca unele din respectivele reforme au adus si lucruri bune, unele tangibile, pentru oameni, ca de pilda libertatea de a calatori in strainatate si, prin implicatie, de a accede la un trai mai decent lucrand in strainatate.
Lucrurile sunt mai complexe. O posibila explicatie este strategia aplicata de partidul de guvernamant care s-a dovedit castigatoare. PSD a facut reforma pentru ca n-a avut incotro, fortata fiind de presiunile externe. Pentru a contrabalansa
