Economia romaneasca este defecta din constructie, iar cauza trebuie cautata in faza de proiectare Dupa 14 ani de postcomunism, Fondul Monetar International a declarat Romania stabila macroeconomic. Dupa 15 ani, Uniunea Europeana a spus ca avem o economie de piata functionala.

Cu toate acestea, este imposibil sa nu se observe ca in Romania e la fel de rau si cand intra bani, si cand nu.

Iata de pilda, cand rezerva valutara era redusa, Banca Nationala tresarea la fiecare clatinare a balantei comerciale. Acum, cu vistieria plina ochi, BNR traieste aceleasi emotii legate de aterizarea inflatiei la punctul stabilit. Si apropo de inflatie, degeaba am avut un an agricol record, daca se scumpesc painea si carnea.

Iar daca maine s-ar intampla o minune si economia ar produce din nou la intreaga capacitate a activelor, utilajelor din fabrici nu le-ar ajunge curentul sau circuitele ar sari in aer de la suprasarcina. Gunoaiele ar zacea cu zilele la poarta intreprinderilor, iar apele uzate nu s-ar putea recicla.

Asadar, Romania a fost declarata stabila macroeconomic, economia de piata e functionala, dar infuzia de bani creeaza aceleasi probleme ca si lipsa lor. Ce inseamna asta? Ca modelul de dezvoltare este defect.

Ca stabilizarea s-a realizat nu prin identificarea punctuala a problemelor, prin repararea sau inlocuirea circuitelor stricate, ci prin instituirea unor cote de consum pentru toti, buni sau rai, un echivalent al cartelelor care sa duca per ansamblu la reducerea pierderilor.

E ca atunci cand un automobil isi poate micsora consumul zilnic prin reglarea motorului si a injectorului, dar se poate obtine acelasi rezultat, ca medie, si daca masina o zi merge, alta nu.

Si diferenta de abordare se simte din plin in plan calitativ. Tarile care au introdus reformele repede au reusit sa opreasca degr