“Nu se mai face scoala in ziua de astazi”, “tineretul nu mai este interesat de educatie”, sunt doar cateva din cliseele pe care le auzi cu privire la noile generatii care se ri-di-ca. Exista insa si exceptii care in--taresc regula. Una dintre ele se afla la scoala din Dumbravita. Roxana Simina este eleva in clasa a VI-a si in prezent e unul din motivele de mandrie ale dascalilor sai.
Inca de mica Roxana s-a do-ve-dit a fi un copil studios. “Nu pot sa spun ca la inceput am invatat cu placere, dar am luat-o ca pe o o-bli-gatie, ca pe o res-pon-sa-bi-li-ta-te. Imi era rusine sa merg la scoala cu temele nefacute sau sa ma ri-dice profesorul in picioare si eu sa nu stiu ce sa-i raspund”, recu-noaste Roxana. Cu timpul, obli-gatia de a invata s-a transformat in pla-cere. Iar acum, ajunsa in clasa a VI-a, Ro-xa-na spune ca nu poate sa-i de-----za-ma-geasca pe cei care au crezut in ea. Primele semne ca va deveni un elev care se va remarca, le-a dat inca din clasele mici, marea ei pa-siune fiind tot ce tine de artele plas-tice : desen si muzica. Materii care, spune fata, o incanta si acum si spre care ar dori sa se indrepte intr-o ca-riera viitoare. “Visez ca as putea sa fac o cariera mu-zicala, dar nu stiu daca voi reusi. Este o idee la care ma gandesc destul de des”. Pentru ca, dupa nu-mai cateva clipe sa re-de-vina se-ri-oa-sa si sa recunoasca ca, totusi, pentru a reusi in viata are nevoie de ceva mai serios.
Inca din clasa a IV-a, Roxana a de-monstrat ca nu doar artele plas-tice o pasioneaza. Informatica si ma-te-matica sunt materiile la care eleva exceleaza. Nu o data a participat la con-cursul de matematica “Cangurul”, la care Roxana a obtinut numai punc-taje mari. “La con-cur--sul acesta subiectele vin de la Bu-cu-resti si tot acolo se si corecteaza lucrarile. Am inteles ca maximum de puncte pe care il poti acumula este 100, iar eu am luat cel mai mult 85. Ca
