O familie cu cinci copii locuieste de-a valma intr-o singura camera. Singurul lor venit il reprezinta ajutorul social si alocatiile copiilor. Angela si Luca Lucaci, din Sagna, sint o familie care, intre atitea familii de amariti din tara asta, ar putea fi numiti cu usurinta intruchiparea saraciei. O saracie care iti sare in ochi inca de cum vezi casa de chirpici, al carei acoperis este captusit cu coceni de porumb, si scarile de lemn, unde, pe ultima treapta, odihnesc citeva perechi de incaltari scilciate si roase de-ale copiilor. O saracie care te stringe in spate de cum vezi curtea goala, cu citeva lemne sub un acoperis improvizat, patru gaini cam jumulite si o potaie costeliva care latra amarnic. Mai mult a foame decit a musafiri. Toata familia, cu parinti si cu cei cinci copii, dintre care cel mai mare are noua ani, locuiesc intr-o singura camera. Doua paturi pe care sint imprastiate in dezordine hainute de-ale celor mici, mai mult ca sigur capatate de pomana. O soba de fier pe care se incalzeste o oala - care la origini pare sa fi fost rosie - si o cadita de plastic in care Angela spala citeva hainute. Un dulap de jumatate de metru inaltime - in care nu-mi inchipui ce ar putea tine, atit timp cit pe ei si pe pat au toata zestrea - completeaza mobilierul. Pe el, galeata cu apa. Si tot pe dulap, mai bine zis pe ce mai ramine liber din el, isi fac temele cei doi scolari ai familiei, elevi in clasa I si in clasa a III-a. "Cei doi copii de scoala sint bine dezvoltati din punct de vedere psihic. Au si interes pentru scoala, dar, din pacate, conditiile de acasa nu le permit sa invete. Cel mai mare mi-a spus ca isi face temele stind pe jos in genunchi, cu caietul pe marginea patului", a spus directoarea scolii din Sagna, profesoara Gabriela Bohan. Casa familiei Lucaci nu pare sa figureze pe harta nici unuia dintre cei doi Mosi care aduc cadouri in luna decembrie, atit t