Acum cateva luni, un cunoscut de-al meu mi-a propus sa ne asociem si sa facem impreuna cu mai multi amici o biblioteca privata. Conceptul parea simplu: daca e adevarat ca atatia intelectuali n-au bani de carti, ar trebui sa existe o piata considerabila pentru un serviciu privat de inchiriere.
Unul asemanator cu fostele biblioteci mobile de altadata, insa diferit printr-un plan de marketing mult mai agresiv. In gluma, m-am prins in jocul lui si i-am sugerat chiar diverse brand-uri pentru noua intreprindere, de la "Cartea Infuriata" – omagiu unui business cu gogosi, altminteri foarte prosper – si pana la "Citesti si respiri usurat".
Nu pentru c-ai inteles, fireste. Omul n-a apreciat ironia si s-a apucat sa caute bani pentru business. Planul de afaceri parea tentant – un profit de 15% pe an, dupa primul an de activitate. Ei bine, cred ca nu veti fi surprinsi sa aflati ca bancile
l-au trimis fie la plimbare, fie la continuarea lecturilor din utopistii francezi. Un singur ofiter de credit s-a milostivit de el cu un sfat: "De ce nu incercati cu un restaurant? Puteti servi si carti, daca le comanda cineva...".
Inca o data, contabilul avea dreptate. Ocupatia asta a cititului pare – cel putin la romani – specifica epocilor in care oamenii stau, asteapta ceva, mediteaza si rezista interior (vezi anii ’80). Vremurile in care lumea face cu adevarat ceva sunt lipsite de lecturi, ca si de idoli ai scrisului.
Singurul scriitor roman inca valorizat la nivel de mase e Mircea Dinescu, si nu pentru ce scrie, ci mai ales pentru ce face – in cazul lui, emisiuni de televiziune si-un pic de politica.
Si totusi, as zice ca mai exista o sansa pentru business-ul cu litere: sa-i convingem pe acesti lideri de opinie (mai cunoscuti ca "figuranti", "baieti", "smecheri" sau "barosani") ca, pana la urma, cartile sunt marfa – sau
