De doua zile, fiecare dintre noi a incheiat negocierile de integrare cu Uniunea Europeana. Guvernul Romaniei nu a inchis doar cele 31 de capitole, ci a batut in cuie 21,6 milioane de mici capitole. Cite unul pe cap de roman. Ne-au negociat pe fiecare in parte.
Guvernul, ca orice putere reprezentativa, a decis in numele nostru ce anume ne angajam sa facem pentru ca, in 2007 sau in 2008, sa devenim membri ai Uniunii Europene. Mai ramine sa inchidem noi, cetatenii acestei tari, negocierile cu acest Guvern. Adrian Nastase, la un loc cu ministrii si negociatorii sai, a inchis lumina cind a fost vorba de noi.
In relatia cu noi, romani, contribuabili, crestini, consumatori, masa de manevra, indivizi, dupa cum ne consideram fiecare, Guvernul a prezentat integrarea in Uniunea Europeana ca un proces tehnic, un fel de ora de desen tehnic, amara, urita si greu de explicat. In cel mai bun caz, plictisitoare. Lasati ca ne ocupam noi de asta! Nimic mai fals.
Nu exista nimic mai simplu de explicat decit ce inseamna negocierea pentru integrarea in UE.
Voi apela la un exemplu plastic. Uniunea Europeana e un cofraj. Poate fi chiar de oua. Fiecare ou e o tara. Fiecare ou e mai sigur in cofraj decit aiurea, iar cofrajul rezista daca ouale asculta de niste reguli. Ale fizicii, ale politicii, ale economiei.
Iar negocierile nu inseamna decit a aduce oul romanesc la forma, dimensiunile si consistenta de care este nevoie pentru a putea intra in cofrajul respectiv. Negocierile mai inseamna ca celelalte oua isi iau masuri de precautie ca noul confrate de cofraj sa nu le balanseze barca.
Cu toate ca ii statea la indemina sa explice, Executivul de la Bucuresti nu a vrut sa duca o campanie de informare asa cum trebuie. Aproape nimeni n-a inteles prea bine ce e cu integrarea asta, ce e bine si ce e rau din aceasta experienta eur
